REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Nicolae Oancea


Localitate:
Tara:
Articole publicate in revista: 8
Detalii autor

REMEMBER


NICOLAE OANCEA - 80
(n. martie 1937, Galaţi - m. decembrie 2007, Bucureşti)

TREPTELE
Poate a fost un râu cu valuri sparte
care-a căzut în peşteră mugind,
şi treptele n-au fost săpate
de cel pe care îl credeam gândind,

Cobor mult în adânc de-ntunecime
de dragul scării care duce-n jos,
de dragul drumului alunecos
săpat în piatră, Doamne, către cine?

PREA MULT AL ALTORA
Prea mult al altora şi, poate
al meu nicicând, m-am risipit de lume şi cetate
în care prea mulţi domni au fost domnit.

Şi, iată, că se poate, că se poate
să n-ai cu tine nici un legământ,
ca luna luminând cărări umblate
dar şi pustiuri multe luminând.

Şi, totuşi, risipirea în departe
din teama morţii stelele-o desprind:
cât vor mai fi pustiuri luminate
va ocoli şi bezna ocolind

AŞTEPTARE
De unde să vin, din ce depărtări,
să-mi fie drumul prelung?
tu mă aştepţi dinspre moartele mări
şi eu tot vâslesc şi n-ajung.

dar tu mă aştepţi şi, tânără, vii
la ţărm de ape, sub cer senin,
şi-ţi place-aşteptarea cu dulci lenevii
şi n-ai vrea s-o rup şi să vin...

AMINTIRE POSIBILĂ
Jur că am mai fost şi încă
Pe un alt ţărm-femeie, bărbat,
Până n-o începe să plângă
Îngerii pe care i-am lepădat.

Jură că ne-am iubit pe o rară
Piatră care cădea luminând,
Şi tu erai mai târzie c-o vară
Şi eu mai căzând...

RÂND
Rând aştept la moarte, parcă
tot aud cum se-nvechesc,
ochiul, glasul meu lumesc,
vâsla, cârma de la barcă.

Şi nu-mi vine rândul, viaţa
hărăzită-i în ascuns,
de un miel cu botul uns
de-ntuneric, dimineaţa.

SE VA DESFACE
Se va desface trupul ca într-o cădere
din stânci în altele, când e frig
şi mult somn, şi trecută vremea
să mai chem, să mai strig.

Şi nu va fi ura mea spusă, strigată,
şi nu va fi nimic temător şi urât,
dacă mor doar o singură dată,
de ce am să mai trăiesc atât şi-atât.

Şi mă voi învoi, cum se poate
numai singur să pleci, mă voi ruga
să nu m-aştepte şi-n moarte
acel... şi aceea... şi acea...

PREFACERE
Vreau să fiu tras de cuvinte
într-o sanie, noaptea pe ger...
de câte am scris, de câte ţin minte,
de câte le-am rupt din mister.

Şi prea alungat, peste ninsoare,
uitat de prea îngheţatul pământ,
uitat de lucruri, de fiecare,
să mă prefac într-un văduv cuvânt.

Într-un cuvânt care să taie,
ca sabia rotită-n oţetari,
sau ca un fulger învrăjbit de ploaie,
din trei în trei, cuvintele prea mari...

ASCUNS ÎN CABINĂ
Pe căpitan nu-l vedem, poate-o fi
ascuns în cabina cu obloanele gri

în rugăciuni şi cântec uşor,
cei vii îi îngroapă pe morţi în vapor

plutim ca eunucii rebel şi nu ştim
dac-am trecut Bosforul, de mii de ani plutim

şi morţii se strâng, nu-i putem lepăda
trebuie să fie un port undeva.

ÎNTRU LUMINA CURATĂ
Viaţa după viaţă, binele după bine
întru lumina curată din toate...
dar mi-e ruşine, Doamne, mi-e ruşine
că vreau să sporesc după moarte.

O viaţă de schimb, pentru când o să piară
trupul meu în grea încăierare,
ucis ca între fiare, voi fi ca o fiară
trecută într-o altă pădure mai mare

Nimic nu mai e sfânt, orgoliul mă fură,
să fie vreau binele pururea şi egal:
natură prin natură în natură
un deal curgea în vale spre alt deal.



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631380
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco