REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Mircea Colosenco


Localitate:
Tara:
Articole publicate in revista: 17
Detalii autor

CUVINTE DEVENITE CELEBRE

„DADA" versus „DANDANA"

-100 ani de la apariţia Fenomenului Dada (Insurecţia de la Zurich-Elveţia, 8 februarie 1916)
-120 ani de la naşterea, la Moineşti-România, a lui Damuel Rosenstock/ Tristan Tzara, 16 aprilie 1896

Deşi a explodat în Europa accidentală, în spaţiul Elveţiei neutre la vremea Primului Război Mondial (1914-1918), benefic pentru România - moment al Reintregirii Naţionale, ca o reacţie dură la absurdul situaţiei social-politice globale prin manifestări cultural-artistice întesate de absurdităţi de ordin non-tradiţionale, pornind chiar de la anularea gândirii logice (!), Fenomenul Dada îşi are sorgintea în Estul bătrânului continent.
Cofomndatorii i-au explicat denumirea în mod diferit/atipic:
a) a fost introdus un creion cu vârful ascuţit într-un Dicţionar Larouse şi unde s-a oprit acesta, la cuvântul dada, însemnând "cheval dans le langage des enfants / cal în limbajul copiilor", dar fig. şi fam. "Idee fixă", aceasta a fost alegerea, apud Tr. Tzara;
b) prin străpungerea unui Dicţionar Larouse cu un cuţit (!) al cărui vârf s-a oprit la cuvântul dada ş.a.m.d., apud Hugo Ball.
În realitate, cum-necum s-a petrecut alegerea denumirii Fenomenului/curentului/mişcării DADA, prea puţin interesează, ci faptul că, în lumea balcano-carpato-danubiano-pontico-kazară, cuvântul cu pricina circulă de sute de ani, ba este considerat că face parte din substratul indo¬european (I.Russu, Limba traco-dacilor, Ed. Ştiinţifică, 1967, p. 100). Totodată, are mai multe etaje de îmbunătăţiri/sensuri în limbajele popoarelorautohtone, nu numai pe româneşte, iar Samuel Rosenstock şi-a finalizat instrucţia cu studii în oraşul natal, apoi la Bucureşti, la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", devenind publicist şi conducătorde reviste de limba română, darşi ca poet, astfel că nu i-a fost străină cunoaşterea cuvântului dada cu sensurile lui multiple: "leliţa, mătuşa, ţaţa, derivat - "dădacă", la fel şi la bulgari, sârbo-croaţi sau turci ("stăpâna casei"); la romi/ ţigani sensul e de "ţaţă". (apud Dicţionarul limbii române, Ed. Acad. Române).
Un alt etaj semantic al cuvântului, introdus în limbajul românesc din vremea domniilorfanariote, este cel de "torţă, făclie", pe care elevul Samuel Rosenstock, pe când semna Samyro, l-a cunoscut făcând limba elină prin programa liceală (apud L. Durand, Lexique grec-fr., 1883)
De menţionat faptul că, în Sinaxarul creştin ortodox, sunt pomeni, în ziva de 13 aprilie, Sf. Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dada, din satul Ozovia-Durostor, decapitaţi pe vremea împăratului Diocliţian (240-316 e.n.) pentru credinţa lor în lisus Hristos.
Credem că DADA înseamnă "torţă, făclie" şi nu cuvântul infantil din l.fr. "cal/căluţ" sau "idee fixă".
Iniţial, cuvântul dandana, tc. tantana "grandoare, pompă, somtuozitate" (apud A. Baubec, Mitică Grecu., Dicţionarturc-român, Ed. Ştiinţifică, 1979), a fost introdus în circulaţia limbii române de pe vremea ocupaţiei osmanlâi, ulte¬rior schimbându-şi total sensul primar, devenind "belea, năpastă, supărare, răutate, etc.", întâlnit ca atare în scrierile clasicilor noştri: Anton Pann (să umble în dandanale, judecăţi"), Costache Negruzzi ("se auzea sunetul cplopoturlui de dandana. Atunci, mahalalele îşi varsă gloatele în oraş"), I.L. Caragiale ("De la el să fi auzit dandanalele de mahala şi alegeri"), ş.a.
Prin transgresare, scandalul iscat la lansarea Mişcării DADA, dar şi de câte ori era/este dat câte un spectacol în temă, se iscă de fiecare dată câte o DANDANA.
În literatura română, dadaismul n-a făcut discipoli. lată ce scria G. Călinescu (apud Istoria Literaturii române. Compendiu, Ed. a Doaua, 1946)
„Tristan Tzara, care avea să inventeze la Zurich dadaismul, poezia hazardului exterior („Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiece cuvînt, puneţi-le într-un sac, mişcaţi..."), scotea în 1912 împreună cu Ion Vinea o revistă Simbolul. În această fază românească trata teme simboliste (provincie, duminici, spitaluri) cu o mare uşurinţă lirică, cu sentimentalism şi voluptate de mirosuri puternice. Presimţirea dadaismului stă în eterogeneitatea imaginilor puse laolaltă, precum:
Verişoară, fată de pension, îmbrăcata în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi
Şi eşti bună, plângi şi rupi scrisori ce nu au înţeles
Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi
La Călugăriţe unde noaptea nu e cald.

Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată
Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată
Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o să cînte cucul.

Anul acesta, cei 100 de ani de la apariţia Fenomenului DADA, cât şi a 120 de ani de la naşterea iniţiatorului s-au sărbătorit cu fast, dar şi cu rigoare adecvată în Bucureşti-Moineşti, precum şi în Belgia.

 



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631356
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco