REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Vasile Mandric


Localitate:
Tara:
Articole publicate in revista: 4
Detalii autor

SCRIITORI DUNÃRENI

Două proze
de Vasile Mandric

 

PRAF IN CAP
Când mă opresc din când în când pe la Praf în Cap, cârciuma de pe strada mea, câteodată, dau peste cineva retras într-un colţ de terasă. La umbra unui perete acoperit de bolta unui butuc de vie, acesta, îşi bea cafeaua ori berea şi meditează. Din când în când, notează câte ceva pe nişte hârtii, apoi le pune pe fiecare în alt buzunar. Parcă s-arteme ca nu cumva, scrisul să se lipească trecând de pe o foaie pe alta şi să nu-l mai poată citi.
Fiindcă localul era aglomerat, o căldură afară de +40 de grade, i-am cerut voie să iau loc la masa lui, lucru care oarecum l-a deranjat, încercând să-şi strângă hârtiile. L-am rugat să nu o facă, deoarece şi eu, am obiceiul să mai croiesc din cuvinte vreo epigramă pentru prieteni, uneori sonete, chiar şi câteva înjurături scârboaseîn rime, adresate ştiu eu cui, dar nu vreau să spun la nimeni, niciodată. Aceasta fiind un joc al minţii, mă ajută să-mi păstrez memoria, să-mi menţin optimismul şi cu hazul să mă răzbun pe toate eşecurile din viaţa mea.
- Astfel am căpătat şi eu beleaua, îmi spune omul din faţa mea. Am şi eu hobiul ăsta, care a devenit ca o boală. Dicţionarul nu este totdeauna un leac pentru obsesia cuvintelor. De umbra unui cuvânt mă ţin şi cu dinţii. Când acesta o ia la goană, mă târăşte pe jos ca pe o cârpă. Şi de fapt aşa îmi trebuie dacă am îndrăznit să mă joc până şi cu umbra lor.
- Păi,înseamnă că din punctul ăsta de vedere ne asemănăm; zic eu...
Îmi amintescfoarte bine primul cuvânt pe care l-am rostit: mama, dar şi pe celelalte câteva; nu vreau să mor, de exemplu, când eram foarte bolnav şi doctorul a zis că nu mai am nici o şansă. Apoi a venit cuvântul tata, pe care l-am urât din două motive, sou poate au fost mai multe. În primul rând pentru că tata, mai tot timpul era în concentrare tocmei la Zeletin la graniţa cu Polonia, iar când venea în permisie, o bătea pe mama, pentru nimic. Aşa i se căşuna lui. Apoi ne spunea că vor veni nemţii şi ruşii peste noi. Încetul cu încetul am învaţat şi celelalte cuvinte: aeroplan, avion, bolşevic, alluet, Lilimarlen, Masilleza, katiuşa şi cântece ca Intemaţionala, Lui Stalin, slavă cântăm etc.
Acum ascult vorbe nu cuvinte. Un dobitoc, care a rămas repetent pe la Universitatea din Iaşi, ne spune în fiecare zi, câte o vorbă din dicţionar. Deschide dicţionarul şi ne citeşte: bordei, bordeiaş, bordei, bordei şi că provine din limba ucrainiană etc. Păi, zic eu, dacă în Moldova se spune, bordei, bortă, boroi, borât, boronă în lucrărili agricole etc., în germană bor, borwerk-maşină pentru prelucrat găuri, borschtang = sculă de prelucrat găuri etc, în franceză bordiur, boma, deborde etc. desigur că ăsta bate câmpii iar fraierii îl apreciază.
- Uite-aşa a ajuns academician, cu partidul în cap şi televizorul. l-am zis că degeaba ne punem noi PRAF ÎN CAP, căci prostia din politică o să-i facă pe toţi doctori şi academicieni, majoritatea plagiatori ordinari până vom ajunge să locuim în bordeiaş bordei, bordei. Îi sună telefonul, apoi îmi zice:
- Domnule, am o problemă. MO chiamă băiatul, mă scuzi te rog. Trebuie să plec. Poate şi ăsta mă înjură. Mi-a părut bine. Salut
- Salut. Şi mie la fel, îmi sună telefonul. Sotia:
- Unde eşti măi, La PRAF ÎN CAP?
- Da.
- Hai vino acasă, te aşteaptă Bella căţeluşa. - Măi Cici, te rog, n-am terminat de scris. Dă¬i drumul afară, căci mă găseşte ea. Pa!
Bella căţeluşa, apare la PRAF IN CAP, miroase peste tot, apoi se aşează cuminte lângă mine. Când încep să strâng hârtiile, se scoală bucuroasă şi începe să ţopăie de bucurie şi latră. Se linge pe bot. E pofticioasă. Cu un pic de bere turnată-n palmă, e foarte mulţumită. Salutăm clienţii şi plecăm.

HEMEROLOGIE
De ce oare în fiecare dimineaţă când dau cu apă rece pe ochi îmi apare în oglindă chipul meu ca pe nişte foi de calendar din trecut?
Mă văd cu cearcăne pronunţate ca fostul meu prieten Nicu care a ajuns celebru cu inima şi rărunchii căprioarei şi pe care, într-un tren vechi dinaintea Primului război Mondial l-am învătat truca-truca şi ghiul-bahar între Dolhasca şi Fălticeni. Pe lângâ cearcăne mai sunt şi riduri mai ceva ca ale lui Belmondo, apărute în doar o săptămână de spaima unei căsătorii cu o fată tânără, frumoasă, scriitoare, poetesă apreciată, pictoriţă darcu şaisprezece ani mai mică ca mine.
Nu vroiam sub nicio formă să păţesc ca Emil Brumaru cu zeiţa Tamara Pintilie, frumoasa din Podul Iloaiei, după care toţi poetaşii telentaţi şi netalentaţi, din cele trei mari oraşe literare ale Moldovei, Paşcani, Târgu-Frumos şi laşi, salivau şi li se scurgeau ochii de lupi turbaţi.
Eu pe vremea aceea, ca şef al Cenaclului Mihail Sadoveanu eram vaccinat antirabic...
Vorbesc cu cel din oglinda timpului şi îl întreb ce-aş putea să-i mai spun prin cuvinte despre mine, doar că umblu să-mi descopăr pe cel de al şaselea simţ cu care să-mi pipăi nemurirea.
Acesta se uită la mine şi-mi zice:
- Deşteaptă-te Visătorule! Dă-ţi cu apă rece pe ochii tăi albaştri, spală-ţi amintirile şi spaţiile sufletului de gânduri urâte şi închină-te Destinului. Atât ţi-a fost dat! Nu mai umbla să-alergi după himerele trecutului, acum când în clepsidră a mai rămas câteva boabe de nisip în scurgere şi apoi cineva o să-ntoarcă aparatul acesta defect, pe lumea cealaltă.
Acum de Bobotează a apărut iar ca totdeauna o stea, însă cei trei magi hermafrodiţi, au plecat în concediul de maternitate, siând materialitatea lumii tind şi cred ei că vor naşte numai pui de duh şi adevăr.
Tu ia-ţi darurile de cuviinţă, dacă le mai ai, cu cât mai multe figuri de stil, vechi sau noi şi du-te de-i urează bun venit poetului născut în staulul viselor, între etajul opt şi Dumnezeu de pe strada Tineretului Bătrân, din Brăila şi urează-i bun venit printre muritori.
După ceremonie ia tot ce ai scris, împreună cu hemerolograful defect şi aruncă-l pe lumea cealaltă, unde aşteaptă cititorii în stele şi alte planete, veşti din acest frumos oraş.
Nu lăsa nimic, chiar dacă-ar fi mărgăritare, nici tu n-ai ce face cu ele. Universul îti va fi recunoscător şi nici nu vei mai avea nevoie de nemurire pe care ai căutat-o toată viaţa. Amin!
Fără să-mi iau rămas bun de la trecut, am şters oglinda cu buretele şi am dat drumul la robinet. În loc de apă, curgea pe ţeavă un zgomot şui de amintiri cu care nu am putut să-mi spăl, nici faţa şi nici sufletul zbuciumat de viaţa mea chinuită.



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631379
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco