REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Alina Chesca


Localitate:
Tara:
Articole publicate in revista: 2
Detalii autor

POETI DUNARENI

ALINA CHEŞCĂ

POEMUL ZEULUI ALBASTRU
Doamne, s-a întors viaţa la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav şi frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu şi fierbinte
şi m-am înveşmântat în el ca-ntr-o mantie
fermecată

trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de
lume

şi Doamne, câte rugi înălţasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile
zeului
sa-mi mai las trupul răsfăţat de nectarul ceresc
în nopţi cu aromă de nemurire

şi mi-ai răspuns, Doamne,
trimiţându-mi vise de aur
IAR ARIPA ÎNGERULUI S-A DESCHIS
DEASUPRA MEA
CA LA O BINECUVÂNTATĂ RUGĂ
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
ştiam că voi străbate păduri şi deşerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aştepta zâmbind în lumina
binecuvântată
şi din palmele lui a ţâşnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrăţişat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie
şi nemurire
SUNT ÎN MÂNA TA, DOAMNE,
CU TOATĂ FERICIREA MEA PĂGÂNĂ ŞI SFÂNTĂ
m-am îmbolnăvit de viciul vieţii
IAR ÎN VÂRFUL PENIŢEI MELE
STĂ IUBIREA FĂRĂ SEAMĂN
ŞI ALBASTRUL CERULUI TĂU
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în
palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineţi
fermecate
SÂNGELE ZEULUI CURGE ACUM PRIN
PENIŢA MEA
prin trupul meu zvâcnind de tinereţe
prin visele mele hinărind peste cetăţi şi păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfaţişa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
DA, DOAMNE, CU SÂNGE ŞI PULBERE DE RAI
ÎŢI SCRIU EPISTOLA ACEASTA
ce nu aş vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!

NOCTURNĂ SCANDINAVĂ
Cerul scandinav mă arde
cu stelele ce-mi cad peste suflet
pe trupul captiv privirii lui
muzica se desface fâşie cu fâşie
rămăşiţe de vrajă
flamenco zămislit din ascunzătoarea timpului
ochii lui se hrănesc cu sângele meu
cu petalele ce-mi cresc pe răsuflări
păsările sparg clepsidra nopţii
firele de nisip se revarsă la picioarele mele
jertfă timpului meu şi al lui
zâmbetul lui solitar
părul meu dansând
în cele patru colţuri ale pământului

suntem în mâna vieţii
retina mea poartă ochii lui spre marea
scandinavă
corabie rătăcind prin aşteptări imemoriale
„e-atât de colorat sufletul tău”, îmi spune
iubim visul, poemele din noi
arse de focul nebuniei
de valurile ce lovesc orele nopţii
suntem mai aproape de perfecţiune
cu fiecare vers de ghitară

VIAŢA MIROASE A CER ŞI A STELE
a lemne arse şi-a scântei de pe rugul zeilor
viaţa are gust de buze calde
şi de iarbă înaltă
de cascade ascunse şi
de pământ binecuvântat de amoruri

râsul meu adună vraja
în mii de sunete
mii de dorinţe şi-amintiri
din vieţi îndepărtate

el îl prinde cu mâinile împreunate
îl sărută uşor, a rugă
şi îl aruncă în sus
ca pe-o ofrandă

DUMNEZEU NE PRIVEŞTE ZÂMBIND
DINTR-UN
COLŢ
DE NOAPTE.....

SCARĂ LA CER
există undeva, departe, o insulă fără nume
unde oamenii se iubesc în voie
iar DUMNEZEU coboară printre ei în fiecare zi
să le aducă aminte că iubirea e
sfântă
şi că fiecare sărut deschide Porţile Raiului

ODYSEEA DIN NOI
Eu nu mai calc de mult pe pământ
paşii mei sunt înalţi
mereu mai înalţi
din poeme şi clipe
mi-am făcut o cale nevazută
spre iubiri adorate
am alergat kilometri de timp
am construit o mare a mea
pe care corăbiile m-au dus
spre zeii anilor tăi
spre insule necunoscute
cu iluzia ţărmului oglindit adânc
în Paradisul din mine

s-ar cuveni să scriu imnuri eterne
pentru paşii ce-i laşi
prin sângele meu
în ultima noapte dintre minarete
luna plină a devenit nemuritoare

APĂRĂ, DOAMNE, ODYSEEA DIN NOI
SPERANŢA CĂ MÂINE
IUBIREA VA DESCHIDE PORŢILE LUMII....



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631373
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco