REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Virginia Chiriac


Localitate:
Tara:
Articole publicate in revista: 15
Detalii autor

CRONICÃ DE ÎNTÂMPINARE

Lirica lui LEONARD MATEI


Lirica lui Leonard Matei este expresia de vârf a orientarii avangardiste, promovate de membrii cenaclului studenţesc "Gellu Naum" din Galaţi, frecventat de poet pe la sfârşitul anilor '90.
Fără îndoială, dincolo de filiaţiile şi empatiile personale cu această grupare, creaţia acestui tânărînzestratcu harul zămislitoral artei cuvantului poartă pecetea orginalităţii talentului său remarcabil, complinit de o inteligenţă sclipitoare, determinantă pentru profunzimea viziunii sale estetice. Cu siguranţă,Leonard Matei este un poet complex, cu o pesonalitate artistică puternică, favorabilă proiectelor de anvergură, care se situează într--un total dezacord cu tradiţionalismul, aspect demonstrat şi de ultima sa apariţie editorială, volumul de versuri "In dialog cu al treilea" - Editura Grand Godot, Galaţi, 2016. Complementaritatea fantezistă a autorului, cu relativizări şi ambiguizări de perspectivă, dă startul decuplării imaginaţiei de la detaliul anodin al locurilor comune.
Aflat într-o coerenţa unitară cu ideea de ansamblu a demersului liric, titlul cărţii defineşte într-o formulă concentrată ieşirea din convenţionalism şi, implicit, intenţia identificării şi singularizării propriului traseu în literatura pezentului. Prin dezarticularea resorturilor intrinseci ordinii prestabilite, în lumea lui Leonard Matei lucrurile capătă alte inţelesuri şi alte valori, iar ideea de dialog este repoziţionată într-un echilibru precar, prin excluderea interlocutorului (celui de-al doilea actant), substituit de un posibil martor pasiv ("al treilea"), identificat în persoana lectorului. Prin urmare, acestuia îi este adresată derularea în forţă a unui veritabil solilocviu, convertit în simboluri sau în cele din urmă, implicarea indirectă într-un dialog atipic, cu deschideri şi închideri direcţionate asupra sinelui interior. Modularea aleatorie a unghiurilor de percepţie plasează discursul poetic în paradigma oscilantă a doua registre stilistice aparent neconcordante, care se reunesc însă în textura aceluiaşi aliaj, în punctele de interferenţă ce angajează tentaţia ludicului cu gravitatea solemnă şi zâmbetul ironic cu grimasa tragică. Intenţia autorului de a se avânta pe cai nebătătorite, prin jocul speculativ al fanteziei sale debordante, cu erupţii într-o suprarealitate abstrasă contingentului, este susţinută de construcţii stucturale şi ideatice sinuoase, realizându-se astfel acordul total între formă şi fond.
În poezia aceasta, deschisă inovaţiilor stilistice, vibraţia difuză a pulsaţiilor vieţii reale este subtilizată de codurile complicate ale limbajului figurat, în care se concentează esenţa intimă a universului existenţial, promovat prin textualizare la dimensiunea eternităţii.
Chiardacă nu se observă o angajare explicită din partea poetului în abordarea tematicii de natură socială, flashurile intermitente ale unui militantism progresist se poziţionează pe problemele de stringentă actualitate ale omenirii, bulversată de numeroase crize de natură economică sau geo-politică. Mesajele de un civism tulburător sunt discret voalate de textura densă a scenariului alegoric, în care ecourile frământărilor personale ating dimensiuni general - umane: "în ţara mea /la Belgrad/în poporul meu/ la Sarajevo/ se trage/ desculţă/ cu inima zvâcnind/ la un loc/ familia mea/ îşi leagană pruncii/ în / streaşina casei/ cu cerul pe pleoape/ pietonii/îşi destramă coapsele/ şi-şi/ mătură drumurile înroşite de cruce".("drumul spre casă")
Poezia lui Leonard Matei cultivă paradoxul, creând punţi de legatură între elementele distonante ale existenţei sau ridicând la rangul de artă platitudinile faptului mărunt, cotidian: "becurile erau numărate/ şi orice discuţie/ era despre provizii/ de becuri şi salam/ mai aveam nevoie de lumină /şi stelele se ocupau de asta/ ele mânjeau treptele cu lumină/ şi ajutau jumatatea lunii să se caţăre pe crengi" ("de ce au ajuns comuniştii pe luna") . Uimitoare este şi impresia de levitaţie într-un fel de geografie haotică, halucinantă, cu detalieri contextuale asamblate la întâmplare, în decorul creat de imagini auditiv-vizuale excesiv de aglomerate :"bubuială/ îmbulzeală/ poduri cu becuri răsturnate/ ridica focuri in văzduh/ Sena se retrage/ şi în palmele deschise/ puţinul pământ se strecoară/ în cuvinte nestrivite". ("câteva ore la Paris")
În ciuda efectelor regizorale, care afişează din plin nonşalanţa şi spiritul de frondă, uneori discursul alunecă uşor în sfera neliniştilor de natură ontică, generate de sentimentul copleşitor al inutilităţii vieţii, în captivitatea universurilor carcerale anihilante: "pe lemnul uşii roua / are aceeaşi culoare ca zidul//şi cărămizile sunt toate la fel/ şi gratiile sunt toate la fel/ şi nicio casă nu seamănă cu nicio casă// ascultă marea cum urcă/ / acesta e un bilet de logodnă" (in celulă cu Wittgenstein"). În absenţa idealurilor, umanitatea se dezgoleşte de sens, eşuând în scenariul apocaliptic al unei tragedii inutile. Neliniştea, frustrarea, deziluzia marcheaza treptele interioare ale prabuşirii în gol, într-un lamento tulburator al visurilor trădate: "stâncile aprinse ca un rug/ pe fruntea unui film nedevelopat/ ruşinea sorelui dezbrăcat de vise/ şi pubelele de gunoi/ în mirosul algelor/ noaptea înălţată în filamente" (Monte- Carlo")
Leonard Matei scrie despre o lume a valorilor răsturnate, despre o lume care ne aparţine în egală măsură, cu intenţia vădită de responsabilizare colectivă. Aflat încă la început de drum, poetul a făcut din darul divin al meşteşugirii cuvântului o adevarată profesiune de credinţă.



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631354
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco