REVISTA DE CULTURA A SOCIETATII SCRIITORILOR "C. NEGRI"
     
Cuprins
Sumar
In acest numar
 

Login
Nume : Parola:
Inregistrare
Am uitat parola
 

Porto-franco
Redactia
Contact
Comenzi
 

Autor: Sterian Vicol


Localitate: Galati
Tara: Romania
Articole publicate in revista: 81
Detalii autor

SCRISORI NETRIMISE


SCRISUL MEU ULTIM
- Se dedică Doamnei MAGDA URSACHE -

Nimeni nu ştie că cineva s-a rătăcit într-o noapte
pe-o terasă umedă ca un ring de dans, pe lemn
erau scrise versuri de adolescenţi şi eu, iată,
într-altă noapte, am înţepat foaia albă
cu sângele negru de ghindă,privind norul
de deasupra grădinii desfăşurat cu o eşarfă enormă
până la Lacul Ciric şi mai departe...
Când să scriu - ce sa scriu? - primele litere
dintr-un cuvânt comun, ochiul meu a prins
lângă zidul din piatră de râu, o broască ţestoasă
răvăşind iarba.
Vine ea şi-mi scutură foaia purtată de vânt,
vine ea să-mi numere literele din numele tău
de fată; Ce picior frumos aveai, doamne, el era
ca un semn de mirare între vârful stejarului
şi cucuta-nflorită; el scria, chiar scria, pe
coala amiezii ce făcuse ea la miezul nopţii,
acolo pe terasa burgului şi a lumii;
EI era însuşi poemul meu la care scriam,
fiindcă, repet, mi-aduc aminte: doamna aceea
avea piciorul frumos că pe unde luneca
se stârnea dansul până la ziuă...
Între timp (fac o mică paranteză!),
broasca ţestoasă răvăşind şi mai mult
iarba grădinii, a ajuns din nou la masa de scris
rupând cu unicul ei dinte foaia despre tine,
despre piciorul frumos fără seamăn pe care
l-am scris/descris din amintire. Şi el scria
în locul meu, scria despre străzile oraşului,
legând pereţii de oglinzi adorând piatra de râu!
Şi-atunci eu am aruncat aşchia de lemn
cu care scriam, ca pe-o suliţă în ochii ei.
(paranteza următoare - gândeam eu - va închide
un fragment uscat de poezie, versurile trestii
şi crenguţe subţiri sau oase de peşte fiind...
M-am oprit deci, la un prag de apă
bătut în alte oglinzi curgătoare prin care
se zbătea dimineaţa unui pui de vultur
ciugulind leşul cârtiţei scoasă din burta dealului,
după care am pus paranteză)...
M-am oprit din scris, şi bine am făcut,
cum se oprea tatăl meu din mers când biserica
îl ademenea în fiecare duminică. Dar eu m-am oprit
din scris fiindcă broasca ţestoasă îşi arunca
ouăle albe, rotunde, bune de sorbit, direct în scorbura
agudului din mijlocul grădinii! Doamne, eu, privind-o,
mi-am amintit brusc de Ahile cel iute de picior,
care o fi dacă o fi, unde o fi, oale şi ulcele...
Scrisul cât a fost, broasca ţestoasă văzută
prima oară în viaţă, ouăle ei eclozând într-o zi,
vor însuma oare ecoul cu snopul de-amintiri?,
vorba grecului - grec, snop legat de-un curcubeu
arcuit de-asupra cetăţii invizibile, sau deasupra
Zbancului
Asta a fost ultima paranteză - coastă a Râpii
de început de noiembrie, despre scrisul meu şi
broasca ţestoasă răvăşind iarba din grădina
de piatră din albia râului care a fost!

1 noiembrie, 2016 - Ţuţcani



Articolul complet il puteti citi in Revista Porto-Franco

Arhiva

Nr :
 


Statistici
Nr. afisari: 631366
Vizitatori: 30322
din data de: 15.06.2007
 

Album foto
 
Album foto
 

Selectie
Cauta dupa:


 

 

Revista Porto - Franco este membra a Asociatiei Revistelor, Publicatiilor si Editurilor - ARPE
 
©2007 - 2009 Revista Porto-Franco