PAGINI DUNARENE

Fineta
(fragment din romanul postum "Pădurea Veresiei")

Seara care a urmat i-a găsit pe delegați răspândiți prin restaurante. Consecvent gândurilor sale secrete, alegerea în organul de conducere al ramurii, Câmpu i-a urmat îndeaproape pe cei din capitală, inși aflați în miezul problemelor. Ar fi făcut orice pentru a intra în grațiile acestora. Întâmplarea l-a ajutat cum nu se poate mai bine. Într-un colț al localului, la o masă aproape ascunsă după un stâlp, speriat cumva de animația din jur, își sorbea pe îndelete berea din față Teofil State. Câmpu s-a îndreptat glonț către el, arborând provocator bucuria aceea specifică întâlnirii unui cunoscut într-un oraș străin.
State lucra la desfacere într-o unitate de confecții metalice aflată sub protecția sindicală a lui Câmpu. L-a lămurit repede de ce se afla acolo, făcea un turneu prin mai multe zone ale țării cu un camion cu marfă, un fel de campanie promoțională a produselor fabricii. Oferta era generoasă, nu în puține locuri avusese succes, erau tot felul de mărunțișuri trebuitoare în gospodărie, de la dispozitivul cu piston pentru umplut cârnații, la grătarul de fripturi adaptat la ochiul aragazului, ștanțe din tablă inoxidabilă pentru diverse forme de scovergi, agățătoare pentru ustensilele de bucătărie și multe altele. Avea totuși o problemă, vânduse deja cam jumătate din marfă, încasase milioane bune și trebuia să târască peste tot servieta burdușită. Nu avea încredere în șofer, acela fiind mare prieten cu paharul. Și iată cum salvarea venise la țanc, având în vedere că liderul se întorcea în oraș peste două zile, i-a predat banii cu servietă cu tot, avea să-și cumpere alta. Au întocmit o simplă chitanță de mână, asta numai așa, de ochii șefilor, că doar avea încredere deplină în domnul Câmpu.
Vasile s-a întors mai mult decât radios la colegii de consfătuire. I-a predat geanta Finetei avertizând-o că trebuie s-o păzească mai abitir decât pe ochii din cap. Cum încă nu se hotărâseră cu ce să înceapă festinul, s-a ridicat în picioare și i-a anunțat că începând din momentul acela preia conducerea ostilităților, face cinste la toată suflarea.
Într-adevăr, a fost o seară, mai bine zis o noapte pe care nici unul dintre comeseni n-avea cum s-o uite. Felurile servite au fost la înălțime, băutura gâlgâia neîntrerupt în pahare. Însă toți banii i-a făcut Fineta Gorea. Orchestra localului avea o solistă cam lălăită, pe care, deși făcea evidente sforțări pentru a capta atenția celor prezenți, mai nimeni n-o băga în seamă, toți aveau grijă de pahar sau de discuțiile cu vecinii de masă. Fineta a făcut ce-a făcut și într-o pauză i-a convins pe instrumentiști s-o acompanieze pentru o singură melodie. Când a început să cânte surpriza a fost peste așteptări. Ca prin farmec a încetat orice zgomot, toate privirile au rămas pironite înspre podiumul trupei. La final s-au ridicat în picioare, aplauzele nu mai conteneau.
După alte două melodii, așa-zise cuminți, a atacat piesele grele din repertoriul său, cântece de pahar ceva mai deocheate. Până și chelnerii își uitaseră de îndatoriri, cu greu îl mai puteai atenționa pe câte unul că e nevoie să treacă pe la masă. Solista trupei a suportat ce-a suportat ofensa, dar văzând ea că gluma se îngroașe a suit nervoasă pe podium, s-a stropșit un minut în urechea bateristului, apoi a trântit talerele de parcă voia să le facă țăndări și sŹa făcut nevăzută în huiduielile asistenței.
A venit și momentul de vârf al microrecitalului. Fineta i-a atenționat că vor asista la un număr de stripŹtease. Iarăși tunete de ovații, fluierături, ciocniri de tacâmuri, hărmălaie de nedescris. Simțind că-i are pe toți la picioare, Fineta a plusat: “Da, dar numai cu doi dintre voi.” Liniștea s-a instalat imediat ca de mormânt, li se citea stupoarea pe chipuri. O întrebare chinuitoare îi acaparase pe toți: “Oare se vor găsi cei doi voluntari?” Cu greu, dar s-au încumetat. Întâi a pășit șovăielnic către ring un tânăr care nu era dintre ai lor, adică sindicalist, poate un localnic sau turist, apoi un bărbat între două vârste, acesta mai mult împins de colegi, făcând imprudența să se ridice în picioare, nu se știe cu ce intenție.
În acorduri discrete de chitară, Fineta și-a început numărul cu mișcări unduitoare, lascive, de adevărată profesionistă. Iarăși se putea auzi musca în întreg restaurantul. A trecut aproape o veșnicie până să-și scoată rochia, așa de încete i-au fost repetatele încercări. Un “oooh!” prelung, ca venind din adâncul rărunchilor, nu se știe dacă de admirație sau pur și simplu de ușurare, de

eliberare, i-a salutat isprava. Aveau ce admira, sânii stăteau gata să spargă închisoarea sutienului, într-atât de obraznici și provocatori păreau, picioarele îndeajuns de lungi, numai bune să te ducă cu gândul la cea mai dulce dintre morți, să-ți dai duhul în strânsoarea lor.
Cei doi parteneri o admirau și ei în muțenie, nu dădeau semne că ar vrea s-o urmeze. Fineta i-a scos cravata celui mai tânăr, și-a atârnat-o de propriu-i gât, apoi i-a deschis nasturii de la cămașă. Celuilalt i-a tras fermoarul de la prohab și i-a scos cureaua. La fel de îndărătnice se dovedeau și insignifiantele bretele ale sutienului în a-i elibera umerii. Abia la urmă și-a amintit că trebuie să desfacă micuțele capse de la spate. Imediat sânii sloboziți s-au arăta în toată splendoarea lor, cravata îi separa făcând să pară și mai adâncă groapa dintre ei. Nu i-a slăbit nici pe cei doi: unuia i-a smuls cămașa, celuilalt i-a tras pantalonii. Hohotele de râs au inundat sala. Când, în sfârșit, și-a scos chiloțeii, după îndelungi răsuciri și reveniri, delirul n-a mai putut fi stăpânit. Părul ca de abanos, sârmos și mai bogat decât văzuseră vreodată, desena cu claritate de invidiat triunghiul acela tulburător al bermudelor feminine. Cu el puteai lesne acoperi cheliile a cinci-șase dintre bărbații de față. Cei doi n-au vrut în ruptul capului să-și lepede slipurile, ba mai mult, și-au împreunat ca la comandă palmele spre a-și acoperi cât de cât bărbățiile.
Fineta a exersat câteva ondulări în jurul stativului microfonului, apoi s-a dus întins către scaunul liderului maximus și s-a proțăpit pentru câteva secunde în brațele acestuia, după care, cu sprinteală de iadă, a sărit pe masă. A dansat minute bune printre farfurii și pahare, a mai poposit încă o dată în brațele liderului. Acesta, vădit stânjenit, abia dacă mai respira. Următorul calup de melodii l-a cântat în costumul Evei. Dar de-acum șocul îi cam tocise energia, cei mai mulți întorcându-se la mâncare și băutură. Petrecerea a ținut până în zori. Ultimele aplauze au fost deopotrivă pentru Fineta dar și pentru Vasile Câmpu, care, de la microfon, le-a mulțumit tuturor că i- au făcut cinstea de a răspunde invitației lui.
A doua zi, din motive de procedură încă nepusă la punct, cum au explicat cei de la centru, alegerile n-au mai avut loc, s-au amânat pentru o dată neprecizată. Câmpu s-a arătat dezamăgit și nu prea, știa că o reprezentație ca a lor nu se putea uita curând. Ca să se refacă după obositoarea consfătuire, el și Fineta au mai rămas în stațiune două zile..