Ganduri pentru Mitica Pricop - Ionel Necula. Revista Porto-Franco Nr. 137/2007
Porto-Franco

Ganduri pentru Mitica Pricop

Ionel Necula

Rubrica:   /  Nr. 137/2007

Gânduri pentru Mitica Pricop


Ma împac greu cu gândul ca Mitica Pricop ne-a adunat la un loc pentru ultima oara. Ma obisnuisem sa-1 stiu în permanenta prin preajma mea si ma voi împaca greu cu gândul ca locul lui a ramas gol pentru totdeauna. A fost, si folosesc cu mare durere acest nevolnic perfect compus, de o mare generozitate si întelegere omeneasca. Avea ceva din bunatatea lui Iisus si stia sa vitaminizeze umanul.
N-a refuzat pe nimeni dintre cei ce-au avut nevoie de ajutor, de sfat bun si de întelegere omeneasca. Simtul valorii i-a ramas în permanenta nealterat.
Când i-a aparut cartea "Dumitru al Pesterii", i-am gasit afinitati cu Sfântul praznuit în calendarul ortodox la vreme de toamna. Nu era improvizatie sau figura de stil. Era traversat de aceleasi frisoane ale învatarii celor tineri si mângâierii celor întristati. Nu privea, e drept, lumea dintr-o pestera aflata pe malul Lomului, îi era de ajuns Pestera lui Platon. Mi-a spus atunci un lucru care da masura sensibilitatii lui. "Am plâns când ti-am citit cronica."
Ultima data l-am vizitat cu o zi înainte de a trece vamile lumii. Ne-am înteles perfect. Nimic nu prevestea un sfârsit apropiat. I-am spus ca i-am facut un cadru metalic care sa-l ajute la mers. Se bucura. Nu l-am barbierit pentru ca operatia intra în tipicul unei preparative operatii mai generale, de pregatire pentru a-1 duce la Bucuresti. N-am banuit nici o clipa ca aceasta va fi ultima noastra convorbire. Nimic nu trada apropierea neantului.
Planuiam împreuna o carte memorialistica. Trebuia sa caut un reportofon si el sa-si depene amintirile. Bineînteles ca proiectul a ramas înghetat, iar literatura memorialistica vaduvita de o carte de mare interes pentru întelegerea spiritului contemporan românesc. În cunoscuse pe Tutea, îl vizitase acasa pe Cioran, îi cunoscuse pe toti marii poeti ai vremii - de la Nichita Stanescu la Cezar Ivanescu si avea ce povesti din belsug.
Dumnezeu îi alege pe ai sai dupa ratiuni ce nu sunt la îndemâna noastra. Totdeauna moartea vine prea
devreme si niciodata nu ne gaseste pregatiti. Sigur este ca pe Mitica al nostru l-a chemat prea devreme, când
înca mai nutrea proiecte carturaresti. Alcatuise deja sumarul unui nou volum de versuri si-si punea mari
nadejdi în buna lui receptare publica. Avea stiinta cautarii inefabilului si nu i-a fost greu sa adulmece
transcendenta transfigurându-si destinul de fiinta trecatoare prin plonjarea în eternitate. Cu Mitica Pricop
s-a împlinit înca odata vechea si tamaduitoarea traditie româneasca, de transgresare a planurilor de existenta.
Noapte buna, Mitica Pricop si Dumnezeu, întru marea sa bunatate, sa-ti ierte greselile din aceasta lume.

30 iulie 2007
Focsani I. Necula


Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR