GRIGORE DE SEPTEMBRIE

GRIGORE HAGIU
(1933-1985)

Versurile lui Grigore Hagiu mrturisesc, odat strpunse pnzele mobile ale seduciilor verbale imediate, dubla vocaie profund a poetului: aceea a blndeii i n aceast zon paradoxul fiind regula i legea aceea a intensitii. Cea dinti vocaie se exprim printr-o anume viziune vistoare, prin cutarea miezului de somn al lucrurilor, printr-o voluptate a senzaiilor difuze, a frgezimilor incerte... Discursul poetului se situeaz pe toat ntinderea sa, sub semnul mitului liric al Marelui Vistor (Matei Clinescu)


Elegie
dar cine-a fost fntn
s poat ti ce-nseamn gura
unui izvor din nou vorbind cu lumea
cerc plin pe treapta lui de jos
ntre pmnt i stele
n oasele cu care eti zidit
ce psri cuibul i-au fcut
ce cal n jurul nlucii tale din adnc
rotindu-se te-a-mprtiat pe cmpuri
cine te bea fr s poat s te sece
cum nu poi tu n aer
cu trunchi rotund o clip s rmi
fecioarele-necate-n tine s se vad
rugndu-se fr s-auzi ce spun
dar cine-i poate-ngdui
s fie trist cnd nimeni
nu a gndit destul s poat fi fntn
nu a fost fntn.

Omul Phoenix
VI
fii bucuros de tine ochi pe ochi
gur pe gur
inim pe inim
e-o dragoste prea mare ntre ele
s nu se in strns legate
mpuctur mpietrit luminos
de-a lungul fugii ei ntregi
n faa ta cad uriae focuri n cenu
ngduie acestui viitor al tu
mereu s ard nainte-i
el se retrage venic nevzut
pltindu-i greu renaterile tale
chiar i pe-acesta
nflorind
arip din arip
i consumndu-i zborul
fr scrum
din osul umrului pn-n vrful lor.