Porto-Franco

Grigore Hagiu

Grigore Hagiu

Rubrica: Grigore de septembrie  /  Nr. 137/2007

GRIGORE DE SEPTEMBRIE

GRIGORE HAGIU

(n. Tg. Bujor sept. 1933 - m. Bucuresti 1985)
"Timp de treizeci de ani l-am cunoscut pe Grigore daruit numai poeziei, vinului, prietenilor. Era un lujer de pasare zburând vertical, era atitudinea cea mai vesela în fata vietii, pe care niciodata n-a mintit-o sau n-a dusmanit-o...
Toate Cartile pe care Grigore le-a publicat pe când traia sunt scântei exaltate, fulgere ajunse de tunet si inundând cu ploi misterioase câmpiile sufletului.
GRIGORE HAGIU a dat vama pamântului doar trupul lui ca un lujer de pasare zburând vertical. Cuvintele ce l-au chinuit ne-au ramas, sa se amestece în gestul spicelor de grâu unduind spre malul apelor." Fanus Neagu

SÂNT VISAT

orice s-ar crede sânt visat
orice ve-ti zice sânt visat sa stiti
visul si-a facut biserica în carnea mea
animalele si-ascut mirosu-n preajma
parca si fântânile ma bântuie
stele dau semne de neliniste
rar
mai rar
numai animalele si fântânile si stelele visate
vin sa moara-fara umbra care ma înalta
sânt visat pe spatiul subred
miezul celor doua mari treziri
insa ce organ se naste pentru spaima
aripile înlauntru cum sa doara
si ce chin din lipsa lui sa-si faca fata
sânt visat, ma seaca visul
steag pocnit zbatut smulgându-mi
din tacerea din adâncul
si lumina ei sira spinarii
sânt visat si nu pot spune
sânt visat si nu am gura
sânt visat fara cuvinte
însusi ma manânca
visul

TEI NAUCIT

scoate-ti inelul de pe deget
cât de usori de limpezi si ai nimanui
tot ar putea sa ne trasneasca
puiul de leceafar
atâta lipsa de contur
sa nu te-mpinga
chiar daca teiul nalucit pentru mireasma
îsi trage sevele prin radacini tinute
pe buza unei sticle pline
cu cel mai pur si nemirositor si alb alcool
eu dupa bratul tau îngreunându-mi pieptul
stiu câta luna a cazut în tine
dar nu-ndrazni nici somnul
sa-l muti pe pietre tot mai mari
si mai departe mai departe
cel care stie sa adulmece adulmeca
mai bine-n noaptea a
din crestet pâna în calcâie
de-un fier albastru nascocit anume
umblând cu flacara suava
sa ne lasam cusute-n suier moale
trupurile-mbratisate?
doar noua stii si tu nu bufnita
privighetoarea ne vesteste moartea

ÎMPOTRIVA STAGNARII ÎMPOTRIVA STARII PE LOC


camasa ce-o port
de piele si sânge si carne si os
de-o frunza-i batuta zburând luminos
catre sud catre nord
arde si n-are înca vaz si miros
nici gust pentru minunile toate
lacoma trasa prea repede poate
de pe mortii frumosi
prevenitu-v-am doar
împotriva stagnarii
împotriva starii pe loc
padurea în zori
cu de la sine putere freamata
si cu flori îsi da foc

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR