PAGINI DUNARENE

ÎNGERUL MEU
de Violeta Craiu

Ioana urca grăbită scările magazinului Winmarkt, o clădire veche din anii 70, renovată de curând, cu gândul la cumpărăturile pentru membrii familiei. Ținea în mâna dreaptă geanta neagră din piele, iar în cealaltă cheile de la mașină, un Audi nou, argintiu. Muncise în străinătate, se chinuise, așa, ca fiecare român plecat afară să-i întrețină pe cei rămași acasă.
Așteptase sfârșitul sărbătorilor de iarnă să poată ieși la târguieli, în căutare de mărfuri de firmă la preț redus. În România sezonul reducerilor începea la o dată stabilită, știută de câteva cliente, produsele afișate terminându-se imediat. Trecu rapid pe la raioanele cu îmbrăcăminte, se uită dezgustată la culoarea predominantă la mai toată vestimentația, dădu din cap zicând: dați-le jos că sunt demodate! - ca apoi să se oprească uimită la raionul de lenjerie intimă destinată femeilor și bărbaților.
Își așeză pe umăr poșeta, poate prea mare pentru statura ei puțin îndesată, dar se mișca elegant, aproape provocator. N-ai fi spus că are cincizeci de ani. Părul castaniu închis îi contura forma alungită a feței cu buzele cărnoase natural, care erau mușcate din când în când, ca și cum și-ar fi reprimat o anume dorință. Îi plăcu un compleu din dantelă roșie. Zâmbi enigmatic. Atingea cu degetele lungi și unghiile îngrijite, alinta materialul fîn, verificându-i culoarea la lumina neonului. Ochii îi luceau de plăcere imaginându-și locul, numai de ea știut...
- Bună ziua! rosti vânzătoarea. Vă interesează noutățile?
- A! Mă scuzați! Mă uitam!
Revenise cu picioarele pe pământ. Continuă să cerceteze rafturile. Reduceri, reduceri. Chiar or fi?
- Am văzut un compleu intim... mi s-a părut deosebit...
Tânăra îmbrăcată în blugi îi arătă câteva dintre măsurile ce păreau a-i fi potrivite și modelele primite reŹcent. Nu i se părură interesante. Ezită ... Nimic frumos - gândi Ioana. Și-apoi, pentru cine? Mai mult, păși repede prin fața gondolelor, de parcă-ar fi fost urmărită, în vreme ce vânzătoarea o părăsea ocupându-se de un alt client. Nu-i plăcea această hoinăreală, cum o numea deseori.
O plictisea. Alese totuși – în cele
din urm㠖 o pereche de ciorapi.
Se îndrepta către casierie să plătească, când i se păru că recunoaște un glas din vremuri îndepărtate, melodios, calm. Se opri intrigată. Își regizase această scenă oarecum planificată în urmă cu multă vreme, de mii de ori. O dorise de neînchipuit... Chiar se petrecea aievea? Momentul nu ar fi trebuit să se petreacă într-un loc public. În gândurile ei îl anticipase și chiar și-l imaginase, cu o oarecare strângere de inimă. În vreme ce își întorcea capul spre stânga ochii ei mirați, dar fără pic de emoție, îl priveau pe bărbatul care stătea în fața standului de cămăși. Fulgerător își încropi în minte o mică strategie. Dacă apar acum în fața lui se va îndepărta. Îl blochez pe la spate. Nu va putea fugi!. E singura mea șansă, pe care o aștept de ani de zile.
Făcu un semn discret tinerei vânzătoare, șoptindu-Źi pe nerăsuflate:
- Vă rog, rețineți-l pe domnul...
Înțelegând ceea ce i se cere, aceasta îi privi curioasă pe cei doi.
Prin trupul Ioanei nu mai zburau fluturii albi și acest lucru o neliniștea. Dezamăgire! Vis sau iluzie? Gândea că totul survenise într-un moment total nepotrivit și încerca să anticipeze care va fi urmarea firească a lucrurilor. Cu brațele deschise îmbrățișa spatele bărbatului înalt, cu ținută atletică. Dintr-odată clipele începuseră să se scurgă încet. Cel astfel cuprins în încleștarea aceea misterioasă, nu se mișca. Pentru moment gestul copilăresc păruse să nu îi displacă necunoscutului. Dar – în cele din urm㠖 cu o mișcare blândă, încercă să se elibereze din strânsoare. Un cuvânt l-ar fi ajutat, poate, să ghicească persoana, care, în plină zi, îl cuprinsese cu atâta tandrețe. Se lăsă ușor pe o parte căutând să se desprindă și să descopere personajul. Nici bijuteriile, nici degetele fine nu-i ofereau un indiciu. Dacă ar fi știut...
Câteva clipe mai târziu privea chipul unui bărbat a cărui o vârstă rămânea indecisă, cu părul ușor grizonat, cu buzele mari și cărnoase. Distant, rece, cu ochi de sticlă, nu schița nici o urmă de zâmbet. Era evident surprins și fără grai. Indiferența lărgi distanța, trimițând-o la zeci de kilometri...