LYRA

CRINA POPESCU

Eu sunt o călătoare
Eu sunt o călătoare a unui vechi oraș
Prezentul îmi așterne doar clipe goale-n treacăt,
Ajunsă-aici, numai cu mine-n noapte,
Aștept un cuget pur să îmi întindă șoapte.
Și sunt drumeț pe lungi cărări străine,
Nu pot să le pășesc ca simplu pelerin,
Și greu e să fii singur pe-astă lume,
E greu să duci amarul departe de destin.

Trimisul lumii

Eu nu sunt vânt ce bate-n a lor spuză
Și nici un glas ce-apare din senin,
Ci sunt o șoaptă desprinsă de pe-o frunză
Ce se rotește-n cercuri-cercuri lin.
Privesc în jur și mă surprind uimită,
Cutreerând ținuturi ca de vis,Și un fior mă-nalță, stingherită:
Eu sunt trimisul lumii pentru alt trimis.

Simțământ

Și timpul doar va hotărâ anume
Ce fapte și povețe să mai strâng,
Eu doar încerc să-mi făuresc un nume,
Iar când nu pot, sub clarul lunii plâng.
Pășesc prin vreme, mă opresc o vreme.
Ca să dezleg mistere lăsate de alt timp...
În sunete de clopot o ploaie lină cerne
Ce-n zori de ziuă naște din cuvânt

Doleanță

Eu vreau o poezie și numai pentru tine
O inimă să spună și degetul să scrie,
Curat să fie gândul, în slovele de spusă,
Eu vreau ființa-mi vie să scrie poezie!