REMEMBER

Miron Radu Paraschivescu
(1911-1971)

Îndârjirea
O, cât te-am așteptat,
Cât te-am strigat, cât te-am pândit!
Ca panterele te-am pândit, suplu, încordat,
O, cum m-au sfâșiat toate vocile, toate sunetele
Guturale, nemțești,
Și nicăieri vocea ta, glasul tău niciodată!
Ascultam în colțurile străzilor șoaptele, zvonurile,
vânturile,
Ca un cerșetor stâteam, nemișcat,
Și tuturor le spuneam:
„Fie-vă milă și pomană, glasul ei!
Îndurați-vă de mine, robul nefericit,
Cât vă lasă inima, doamnă, domnișoară,
Dumneavoastră aveți pasul ei,
Dumneavoastră aveți pulpele ei, aveți zâmbetul,
aveți părul, mersul, aveți țâțele, aveți subțioara
genunchiului,
aveți brațele, aveți gura,aveți bucile, aveți degetele, aveți
unghiile,
aveți ochii ei!...
O, ochii ei, pe care i-am așteptat
cu cerșetorii la colțurile străzilor
Să-și arunce bărcuțele privirilor în privirile mele,
întinse ca o pălărie, ca o strachină de milog.
...Și toate mă strivesc,
Mă deșartă, mă sfâșie,
Și sângele otrăvit îmi țășnește pe gură, pe ochi și pe
urechi
Și se scurge la canal.
Di gura mea sângele
Ca apa dintr-o fântână public㠖
Mi se scurge în gura canalului din capătul străzii...