REMEMBER

Emil Botta
(1911-1977)

Ce departe eti, ntunecata mea iubit,
prin pereii odii te vd ca prin sit,
i te aud chemndu-m ca din alt planet
i-mi scrii poezii pe obrazul de cret.
E posibil, e posibil oare s nu pot muri,
s-i aud vocea suind treapta nopii, cobornd n zi,
s m ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
s te zresc n somn de la o mie de leghe?Da, e posibil, ntunecatul meu iubit,
s m auzi cntnd chiar cnd voi fi murit,
s m vezi aievea n cereasca oglind
i n prul meu stele s se sting i s se sprind.
Dar s nu te superi dac srutul meu va fi rece,
dac dragostea mea ca un frig o s te sece,
dac mbriarea mea te va face s suferi
aducndu-i aminte, nu, s nu te superi.