Porto-Franco

Spiritualitate si identitate romaneasca in spatiul

Valentina Rosca

Rubrica: Eseu  /  Nr. 134/2007

ESEU
Spiritualitate si identitate româneasca în spatiul dintre Prut si Nistru
motto: „Cultura este puterea popoarelor” M. Eminescu

Un eseu de Dr. Valentina ROSCA


In Basarabia, ca si în toate teritoriile ocupate, rusia tarista si-a mentinut tot ce avea mai feudal, mai digmatic, mai imperial, pe prim plan punând cenzura culturala.
Ritmul de colonizare, mai bine zis de deznationalizare a Basarabiei, nu lasa nici un dubiu asupra scopului pe care îl urmarea Imperiul Rus. Mentinerea ei în stadiul de înapoiere si de raporturi medievale s-a facut constient, programatic, cu triplu scop:
1. Împiedicarea dezvoltarii Basarabiei în concordanta cu modernizarea continua a vietii din Patria-mama, care, în secolul al XIX-lea, a prins din urma, prin Alexandru Ioan Cuza si crearea institutiilor moderne, epoca moderna;
2. Aceasta întârziere programatica mai avea menirea sa mentina gol, din punct de vedere cultural, spatiul pe care sa patrnnda cultura rusa, nu în sens constructiv, ci distructiv. Din acest punct de vedere, poporul era românesc, deci cu o anumita mentalitate si cultivând o anumita spiritualitate, iar forta care detinea pârghiile puterii si care trebuia sa-l împinga catre epoca moderna, era rusa;
3. Cultura trebuia sa contribuie, esential, la desolidarizarea poporului român de la valorile perene ale românitatii, la deznationalizare si rusificare.
Românii basarabeni, însa si-au pastrat fiinta nationala, fiindca nu si-au pierdut traditia cu tot ce tine de ea: limba, religie, port, obiceiuri, conceptia proprie de viata, or, spunea Constantin Noica „pe baza acestei traditii poporul românesc are o mai larga întâlnire decât altii cu valorile spiritului, caci prin ea însasi traditia înseamna pastrarea întru spirit a ceea ce a fost bun în trecut”. (Constantin Noica, sentimentul românesc al fiiintei, Bucuresti, 1978). Limba româna a fost acel „hotar nevazut, dar mereu auzit” care le-a pastrat unitatea si „i-a separat de amestecarea cu strainii” (Simion Mehedinti, Crestinismul românesc, Bucuresti, 1941). Creatia populara nu putea fi supusa cenzurii, arestata, persecutata, ea s-a pastrat, s-a îmbogatit, prin diferite influente ale timpului si împrejurarilor traite si s-a transmis, prin oralitatea, din generatie în generatie. Folclorul era un organism viu, foarte activ si profund creator. Baladele, doinele, legendele, proverbele, zicatorile etc. erau produse tipice neamului si spatiului românesc, sau, cum spunea Lucian Blaga „poporul nostru nu s-a juruit motivelor sacrale, el si-a urmat drumul sau interior înscris în structura ce-l diferentiaza de alte popoare” (Lucian Blaga, „Spatiul mioritic”, Bucuresti, 1937).
Chiar daca unii dintre românii basarabeni nu aveau constiinta comunitatii de destin cu fratii de peste Prut, a identitatii spirituale, ei erau constienti ca sunt altceva decât rusi. Ei purtau pecetea pamântului în care s-au nascut, a legaturilor de sânge si de suflet a trecutului istoric.Ei existau si exista într-un anumit mediu terirorial, politic, social, lingvistic, cu relatiile etnice, cu idealurile nationale, care alcatuiesc valorile perene-conditia existentei lor. Aceste valori sunt argumente obiective, durabile si autentice, care i-au ajutat sa-si mentina constiinta propriei identitati, sentimentul apartenentei la poporul român, la mediul istoric, spiritual, lingvistic, cultural, etnograflc, social, în care au dainuit si vor dainui.
Dupa anul 1812, între Prut si Nistru, se profileaza doua lumi cu doua culturi absolut diferite: lumea rusa, care patrnnde în orase cu scoala ei, cu biserica ei, cu functionarii ei, dar care nu reuseste sa impuna formele culturii ei materiale si spirituale, si lumea româneasca, majoritara, care se izola total de cei care veneau s-o ocupe. Cu cât presiunea din partea celor care venisera s-o domine era mai mare, cu atât mai mult se amplifica instinctul de autoconservare, de pastrare a modului de a-l concepe si a-l trai pe Dumnezeu, a legii stramosesti cu toate obiceiurile, traditiile, mentalitatea, deprinderile, cu întreaga zestre ancestrala mostenita din timpuri imemoriale. De exemplu, preotul din satul Galati scria în revista Eparhiala a Chisinaului ca ,,serviciul divin se face în limba moldoveneasca, fiindca locuitorii satului sunt moldoveni de bastina, devotati religiei... ei cred ca introducerea slujbei religioase în alta limba decât cea moldoveneasca poate sa schimbe învatatura ...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR