REMEMBER

IOANID ROMANESCU
(4 oct. 1937-20 martie 1996)

Trebuie s-o spunem rspicat de la nceput: IOANID ROMANESCU rmne, prin inspiraie i prin spectacolul liric, un poet de prim linie a liricii noastre, fcnd parte din falanga metafizic moldav, adic a poeilor orfici care au urmat calea marii poezii deschis de Eminescu i continuat de Bacovia i Labi. Tot aici se nscriu congenerii si Cezar Ivnescu, Mihai Ursachi i Dan Laureniu. Protestatar, venic nemulumit, insolent i incomod n scris, ca i n via, orgolios adesea, Ioanid era convins c poart n sine i Infernul, i Paradisul. Dup el poeii n-au familii, au iubite i "poeii niciodat nu-s prea muli"...

Daniel Corbu

PRINUL*
IV
De s-ar putea s uii mereu! c nelept
e Dumnezeu
privind arar al su trecut, a i uitat
c s-a nscut
cercnd s vezi doar nainte,
de toate i
aduci aminte.
i propriul eu te nspimnt cu umbra fiarei stnd la pnd

VI
Hic sunt leones ei vin i pleac din noaptea mea demoniac
infernul, deci,
nu tubeonacol mai cread alii n oracol

fie-mi aceast via dezastrul dar se va nate altul, fantastul

X
Cu ct vd mai departe cu-att mai sigur sunt, se-nal o fantom
din fiece cuvnt
pe care l rostesc
i groaza m cuprinde c-n jurul meu se-adun doar lesturi de cuvinte,
c nu mai pot s fac de-aici mcar un pas, c pentru toate pururi tcerea mi-a rmas

XVII
Chiar Dumnezeu s fii, n lumea celorlali
abia dac-n genunchi mai poi s te nali
imensul drum de foc al astrului cznd ilumineaz-n haos eternul tu cuvnt

XIX
Trec lumi spre lumi
schimbndu-se mereu ntrebe dar ce sunt,
ce vor
multimplicat
e-n sine Unul
astfel, n toat suferina pmntului devastator

XXVIII
Strng-se aurul tot, n enclave ilumineaz
doar spiritul ave !
Tune din ceruri vocile grave murmurul tu e cutremurul ave!

(* fragmente din poemul nchinat
lui Eminescu)