IN MEMORIAM

Fnu, nseninatul

l vzusem cu o lun i cteva zile mai nainte de a se stinge. Era la el acas, n dormitorul cu mobile albe, la ziua lui de natere: 5 aprilie. Din cauza unor slbiciuni ale mele, nu-l vzusem de o bun bucat de vreme. Slbise i mi se prea mai tnr. Acum, ne bucuram mpreun de clipele cu esene de crin imperial n care trecea pragul n al 80-lea an de via. Rspundea cu bucurie prietenilor, cunoscuilor, care l asaltau cu telefoanele, urndu-i sntate, muli ani, era j ovial i doar din cnd n cnd o grimas aprea pe faa lui smead, semn al unei dureri ascunse. Am vorbit timp de peste dou ore: i-am povestit despre Brila, despre Dunre, despre oamenii care ne iubesc sau ne ursc, despre ceea ce se mai petrece n viaa vnzolit a scriitorilor.
S nu-l obosesc, am dat de cteva ori s plec. Mai rmi!, mi-a zis. L-am ntrebat ce mai scrie. Vreau s revd - Scaunul singurtii, mi-a zis. Apoi, a luat pixul i agenda pe care i le adusesem, i pentru care se bucura de fiecare dat ca un eminent colar care-i preuiete uneltele, i i-a nscris numele pe prima pagin:Fnus Neagu.
Era nseninat. i pentru c l-am iubit n felul meu, aa cum tata m-a iubit pe mine, fr s-mi spun prin vorbe, mi s-a prut la desprire c are chipul unui mucenic.
Apoi, n noaptea de 23 spre 24 mai, spre zori, am visat un vis: se fcea c un mal al Dunrii, cel dinspre Brila, se surpa, iar eu, prins n vltoarea diluviului, m sufoc. M-a trezit un vuiet prelung i am srit din aternut.
Era ora la care Fnu se trezea i se aeza la masa lui de scris.
De data aceasta era, nsa, o or a stingerii... Fnu a fost surpat, ros pe dedesubt de un val otrvit.
Cu Fnu se ncheie o mare poveste, una dintre cele mai fertile etape ale literaturii romne de dup cel de-al doilea rzboi mondial.
Priveghind cteva ore la catafalcul lui, am putut observa unele gesturi: nu sutele de coroane i jerbe de flori m-au impresionat, nu cuvintele unor persoane, ori personaliti, ci un gest care a trecut aproape neobservat: apariia tainic, plin de mister a unui drume, ars de soare, n straie umile, cu o rania n spate i cu un buchet de flori de cmp n mini, care i-a scos palaria, a fcut o plecciune ca n faa unui Vod, i i-a depus la catafalc parfumurile aduse din marea cmpie.
fi fost Che Andrei, ori un alt ran din Brgan?
fi fost vreun mag deghizat n straie umile, venit s-i aduc lumina Voievodului Limbii Romne?
Taina a rmas nedescifrat, aa cum ne rmne i o parte din taina marelui scriitor.
Fnu este un hieroglif care nc nu ni se destinuie.

N. Gr. Mranu