IN MEMORIAM

Fănuș Neagu
„Am deschis o carte și-am început să plâng...”

Ca scriitor, Fănuș Neagu face parte dintre aceia despre care s-a scris mai mult decât au scris ei. Aș mai aminti încă doi: Nicolae Velea și Ștefan Bănulescu... Și aceștia mari maeștri ai frazei, ai cuvântului așternut pe hârtie, închinători prea -plecați înaintea mesajului lor literar, întrupat în veșmântul superb al exprimării artistice, de excepție.
Mai mult decât atât, Fănuș Neagu, mare iubitor de viață, a făcut din fiecare rostire epică un moment de sărbătoare! De fapt, orice scriere, toate prozele sale se constituie în emoționante invitații adresate nouă (celor care încă mai citesc!) să participăm la celebrarea simțirii omenești, stării normale de a fi om, vieții adevărate, trăită frumos.
În dimineața, când am auzit că a murit Fănuș Neagu, m-am pierdut cu firea într-atât, încât m-am trezit, nici acum nu știu de ce, în fața unui raft, scotocind printre cărțile sale. Întâmplător am nimerit un volum dinspre începuturile lui scriitoricești: „Dincolo de nisipuri” și în speranța nebună că-mi voi răcori fruntea într-una din ciuturile fântânelor săpate de el – într-o bună parte a Bărăganului, ca niște troițe izvorâte din grâu – numai că m-am pomenit c-am umplut ciutura cu lacrimile mele fierbinți...
Încă o dată am mai plâns, ca la căpătâiul tatălui meu, în ziua când am aflat de moartea Papei Paul al IIŹlea, ultimul sfânt care s-a înălțat la ceruri.
Acum, s-a ridicat la cer un OM care cu toată ființa sa și cu numele său a populat un mare spațiu al literaturii naționale, treptat subțiat de succesivele plecări fără întoarcere; este vorba de un mare maestru al cuvântului românesc, un Benvenuto Celini al literaturii naționale, moderne, care cu migală, iubire și geniu a rostuit pe degetul unui tânăr un superb inel de logodnă.
După plecarea fără întoarcere și a lui Fănuș Neagu dintr-un spațiu, acum rămas pustiu, năpădit de tot felul de bălării cățărătoare, poate că cineva, vreun băiat deștept, un „întreprinzător”, cum foiesc atâția printre noi, se va gândi să agațe la ușa de la intrarea, în locația părăsită anunțul „DE ÎNCHIRIAT”, astfel să câștige bani, deschizând un sexy-club, o sală de jocuri de noroc, o pizzerie, o casă de filme porno sau un magazin de vise...

Constantin Vremuleț