Porto-Franco

Max Popescu Vella - Cosava sau povestiri marinares

Oana Dugan

Rubrica: Cronici amicale  /  Nr. 134/2007

CRONICI AMICALE
Max Popescu Vella — Cosava
sau povestiri marinaresti

Cu patosul unui Mark Twain danubian, Maximilian Popescu Vella istoriseste, spre încântarea si delectarea publicului cititor de pretutindeni, o suita de aventuri palpitante ale unor lupi de Dunare, echipajul „olandezului zburator” Cosava. Asa dupa cum ne atentioneaza nota de la sfârsitul volumului I, „vasul Cosava nu a existat. Ca nava, însa, o regasim risipita în toata istoria navelor fluviale”. Întelegem din aceasta mentiune, ca Dan Valdan alias Max N. Popescu Vella nu-si povesteste propria experienta ca oflter fluvial pentru marina comerciala ci topeste într-o scriere cu iz autobiografic, spre a da mai multa credibilitate fictiunii, frânturi inedite si inevitabile din viata oricarui marinar. Firul epic impresioneaza mai ales în capitolele de început printr-un lirism exacerbat, tradând un suflet halucinant romantic. Pe parcursul înaintarii în actiune, aceste crâmpeie lirice se disipeaza treptat, facând loc unui stil concis, cvasi-telegraflc, cu fraze eliptice, supunând cititorul la o adevarata munca de deductie. Înscriindu-se în traditia lui Jean Bart, a lui Panait Istrati sau Radu Tudoran, M. Popescu Vella se dovedeste nu numai un împatimit al meseriei sale, comandant de nava, ci si un profund îndragostit de Marele Fluviu, sot al unei „singure femei”, Cosava. Într-un joc de oglinzi ce face din vas femeie pentru capitan si din fluviu femeie pentru vas, autorul transforma personajul principal al cartii, batrânul Cos, în buna traditie a legendelor marinaresti, într-o fiinta fabuloasa, hermafrodita, capabila a se supune comenzilor capitanului, în acelasi timp tradând sentimente proprii de teama dar si de tainica iubire fata de frnmoasa Dunarii acoperita de valuri azurii, Insula Ada Kaleh. Dincolo de realul cotidian al Cosavei, legendele fantastice ale batrânului fluviu pecetluiesc sufletul sensibil al scriitorului Dan Valdan: Dragostea batrânului Cos pentru frumoasa Ada Kaleh se împlineste cu adevarat în adâncurile fluviului. Duhurile apei scufunda insula Ada Kaleh, iar prototipul Cosavei, vasul Murfatlar dispare într-o noapte luat de ielele nisipurilor miscatoare din adâncuri.
Ceea ce incita la o lectura rapida, palpitanta este forta si calitatea umorului, de la snoave si situatii cu haz, pâna la umorul de limbaj. Nu exista capitol care sa nu-si aiba portia sa de râs, ceea ce face ca lectura sa devina usoara, paginile citindu-se pe nerasuflate.
Descendent prin profesie si vocatie literara din stirpea lui Jean Bart, (în a carui banca de scoala Max a adastat ca elev, trimis, mai mult ca sigur, de Destin), autorul povestilor marinaresti nu este strain nici de vita Teodorenilor, apropiindu-se de Ionel prin pasiune si ineditul metaforei iar de Pastorel prin umor. În acest sens, capitolele 36, 37 si 38 referitoare la iesirea în „international” a navei Cosava sunt veritabile pagini de intertext. Si daca Costache Zippa, capitanul lui Voda Grigore Ghica si-a invitat regimentul dupa o masa copioasa luata la Ungheni la un „cognac” frantuzesc într-un conac, fosta proprietate a stramosilor sai pe celalalt mal al Prutului: „Cum rusii nu prea aveau paza numeroasa la aceasta trecere, le-a fost usor sa lege paznicii burduf si sa treaca dincolo de pod”, tot asa Cosava a trecut „aceeasi granita” la un secol distanta, în mare viteza si cu Marele Pavoaz fluturând peste remorcher, „îngrozind paza granicereasca” de le Ceatal Ismail. „Granicerul de la Ceatal Ismail telefona de zor la Pichet, raspunzând în doi peri la întrebarile avalansa: „Ia nisnaiu... Da o nava cu palete a intrat pe nas canal.... Da, flag rumânski... Au si Balsoi Pavoaz... Nu-i sarbatoarea lor nationala. Atunci ce-i? Ia nisnaiu. Isvinite tavarisci letinant...” Din pichet în pichet, granicerii din malul stâng, cum au facut, cum n-au facut, ca nici azi nu se stie, au transmis la Ismail: o nava sub pavilion strain, se pare de razboi, se pare Casava, naviga la toata viteza expres, cu echipajul pe pozitii de lupta. Nu se vad tunuri, dar sub punte este agitatie. Se pregateste ceva. Vnimanie, vnimanie."
Si daca escadronui lui Costache Zippa al lui Al. 0. Teodoreanu din Hronicul Mascariciului Valatuc, bagase groaza în localnicii de pe cealalta parte a Prutului, (,,Capitan Costache pornise în galop cu Dan Damacus de-a stânga lui si cât ai zice uite-l, nu-i!, amândoi sarisera zaplazul portii având mai mult de trei coti, înspaimântându-1 pe batrânul gârbov urmat de doua matahale cu cizme de iuft si rnbasca rosa, ce tremurau ca trestia când o necajeste vântul"), tot asa la Max Popescu ,,multi dintre batrânii orasului aflati pe cheu avura o clipa vedenia ca o nava româneasca militara a venit spre a-i elibera ca-n '41 (...) Cos reprezenta în acel moment, flota de elita a României Fluviale.
- Comandante, marele pavoaz al Cosavei flutura maiestuos cu o mie si una de glasuri deasupra valurilor povestilor tale marinaresti!

0. Dugan

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR