INVITATUL REVISTEI

LUCREIA ANDRONIC
(Botoani)

Danii
Dau regatul iernilor!
Foste, i viitoare
pentru singura clip rmas
ntre nedumerire i prima srutare.
Pentru ascunsul n podul i claia de f
n dau borangicul ei
cu toate alesturile urzite n sn.
Dau, dau din viaa mea un veac,
dau dou, trei,
pentru clipa irosit
ntre joaca de copil i sublimul dragostei.
Dau un ocean de himere
pentru civa pai nfiorai
sub amurguri melifere.
Dau globul, dus pe umeri de Atlas,
dau ultimul etlant,
dau labirintul, dau tot ghemul Ariadnei,
pentru obrazul celui drag
Dogorindu-mi podul palmei.
Dau averile lui Midas, dau mitologia toat
pentru boaba de lumin
din ochii dragului, furat!
Dau
dau din viaa mea un veac, dau trei,
pentru oapta, prima soapt,
la urechea dragostei!

Orizontul

Miroseam a vale,
rsuflam a deal,
veneam de dincolo de nefiresc, de ideal.
cutm frma primordial
purttoare de miez.
Frmntam lut cu soare pentru truda frunii
i tihna cuvntului cu liter mare.
Strbtusem sursul teatral,

lacrima deghiat-n fntn.
Ajunsesem!
Ajunsesem s privesc apte zile pe sptmn
ceea ce n-a fost, ceea ce nu-i.
Ajunsesem s m hrnesc cu praf de statui.
Veneam, veneam de dincolo de mine
i nc mai departe
cutnd, spernd, visnd
la drumul prin normalitate.
M-a ntmpinat orizontul ntors cu susul n jos!
nvase de la omenire
cum intr balcoanele cerului n post
cnd mucatele sunt trimise la mnstire!
Nu tiu dac mai miros a vale ori dmb
dar vd c orizontul
st nefiresc, nesigur, i strmb!