POETI de MARTIE

Nichita Stănescu
(31 martie 1933-13 decembrie 1983)

Semn 1

Plutea o floare de tei
in lăuntrul unei gândiri abstracte
deșertul se umpluse cu lei
și de plante.
tânăr metal transparent
subțire ca lama tăioasă
tăia orizonturi curbate și lent
despărțea privirea de ochi
c uvântul, de idee,
raza de stea
pe când plutea o floare de tei
in lăuntrul unei gândiri abstracte.

Prin tunelul oranj

tras în animale în ierburi și țânțari
și au făcut de apă piatra
iar peștii dinlăuntrul ei, cei mari,
ne-atâmă peste cercuri — stele.
ce amprentă e și cerul ăsta!
Eu după ea o să te aflu,
poate mai faci din nou din pește piatră,
poate mai faci din nou din piatră
nastere de râuri reci!

Semn 7

Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal

Nod 13
N-am să știu niciodată
când am trăit,
de ce am trăit am să uit
cum uită ochiul spart, lumina,
Țin încă în mână un ciob de amforă a
l cărei vin l-am băut chiar eu
și al cărei lut e chiar mâna mea.
Văd un vulture marin,
dar poate
că eu sunt văzut de el,
poate el vede un vultur marin.

Semn 8

Burează cu lapți peste icre
aproape de țărm,
peștii dansează, dansează...
Să nu te azvârli în mare
noaptea aceasta!
Ea e oprită înotului.
Să ții lopețile drepte ca niște catarge
și fără de cântec, împins din spate de lună
nevătămat vei ajunge în port!

Nod 23

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfășat
și l-am pus într-un coș împletit,
și l-am azvârlit în fluviu
să se ducă și să moară
în deltă.
Nenorocitul, tristul și tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în brațe
tocmai acum!