POETI de MARTIE

Nicolae Oancea
(1 martie 1937-27 decembrie 2007)

Prefacere
Vreau s fiu tras de cuvinte
sanie, noaptea, pe ger...
de cte am scris, de cte in minte,
de cte le-am rupt din mister.
i prea alungat, peste ninsoare,
de prea ngheatul pmnt,
uitat de lucruri, de fiecare,
s m prefac ntr-un vduv cuvnt.
Intr-un cuvnt care s taie,
sabia rotit-n oetari,
sau ca un fulger nvrjbit de ploaie,
din trei n trei, cuvintele prea mari...

Buruiana n amurg

Loc de astmpr, loc buruienit,
s.e sparge clipa-n spini i ziua scade,
mici, portocalii brancarde,
pzesc un echilibru neclintit
i chiar pentru paianjenii cetii
arat legea c e timp avers ,
cnd buruiana trece-n univers
marea grij a singurtii.

A czut o stea pe-un lan de crini

Aceast curbur, acest sacru deal
care nflorete, care nu se trece,
ran pe un trup de plai natal,
catedral de lumin rece
i e o pornire-a formelor ce nu-s ingduite-alctuirii mele,
ce al dintr-un pmnt supus
barbare cu durere.
Poate din pstrarea de multe vechimi :
nate-un gnd ascuns de rzrtire.
A czut o stea pe-aun lan de crini,
trec in umbra dumneavoastr, fire...

Ne vom iubi sau ne vom mpca?

Sngele nostru cine l tie,
stelele, nopile, erpuit irag,
bate un ceas de via trzie,
culc-te, bea ceva, am i vin i coniac
i flori roii i este iar sear,
ne vom iubi sau ne vom mpca?
adu-i aminte c ai fost fecioar,
hai, ruineaz-te de carnea mea.

i cad i nu se mai sfrete

i cad i nu se mai sfrete
drumul cderii, orbul izvor,
nu m atinge nici un nger,
cu nici o arip, cu nici un dor.
Dar trebuie s duc ceva n cdere,
sufletul nu se las nfrnt,
sfii n pumni i unghii cerul
i l trag n pmnt.