DEZBATERILE PORTO-FRANCO

Scriitorul român:
creație, credință, destin

răspunde Petru Ursache

Răspuns la întrebarea 1
Nu. Literatura română nu este cunoscută în nici o limbă de circulație universală; deși ar merita cu prisosință, asemenea altora de aceeași dimensiune valorică, utijă și benefică în plan estetico-umanistic. Pentru cititorul contemporan avizat, nu de rînd, din afara granițelor noastre, nu există o imagine constituită, grăitoare a literaturii române, nu i s- a oferit prilejul să cunoască pe îndelete cîteva nume de autori reprezentativi și titluri de opere, ca să se dumirească pe cont prorpiu și în cunoștință de cauză. Nu se cunosc inițiative încurajatoare în această privință. Din contra, am impresia că totul se face anapoda, cu intenție și cu rea credință. Dacă se găsește vreun scriitor cu o lucrare prizărită în vreo editură străină, tot prizărită, fiți sigur că acolo este vorba de un mic aranj ament de interes local, fără relevanță pentru imaginea reală a literaturii române. Cunosc autorași care se laudă cu ceva traduceri, nerealizînd că actul în sine este mai curînd jenant și nici pe departe o carte de vizită cît de cît onorabilă.
Nici centrele de romanistică-românistică din Germania, Franța, ltalia, Spania, celebre pe vremea lui Mayer-Liibke, lorga, Pârvan, Alexandru Marcu, Rosa del Conte, Alf Lombard, nu mai sunt în forma de altădată, cînd promovau valorile din zonele culturale înrudite, cu răspundere și pasiune. Erau adevărate focare de cultură, temeinic orientate științific și nu-și permiteau jocuri politice ori interese de grup, așa că operele literare treceau printr- un filtru riguros de apreciere și de judecată estetică. Eminescu, Creangă, Brâncuși, Enescu își dobîndiseră poziții sigure în conștiința Europei civilizate. Aceeași perspectivă se deschidea și generațiilor mai noi, Rebreanu, Blaga, Arghezi, ca să mă opresc aici.
Cine este responsabil de situația nefericită în care am căzut fără vrerea noastră? Sistemul negaționist de la conducere, începînd de sus pînă jos. Pe timpul comuniștilor, valorile autentice erau supuse atacurilor extremiste aplicîndu-se teza diabolică a „proletarilor" cu marxismul și cu lupta lor de clasă. Astăzi, negaționismul pur distructiv nu mai are margini. Se operează în baza unui canon prefabricat cine mai știe pe unde, cu intenția răstumării valorilor și punerea în circulație a unui imaginar...