POEI GLENI

ION PANAIT: 70
(1941-2009)

Amintire cu prini
Un aer de argint avea tata n ochi
Lunecnd ntre turme ca printre heruvimii
Pictai n biserici fr nici o durere
Cutnd un pmnt, iarba i ceva
Din acele taine ale plutirii drept rsplat
A vieii: oile se purtau ca o mireasm
Pn-n inima deas a crngurilor i
Numai ecoul lor subiat i destrmarea
Inceat a zeilor se risipea ca un duh
Respirnd-o pe mama n attea stele
O. tata admira clipa de dram a plecrii
Oile lui erau o revrsare de nluci
i de cuvinte, eu i spun asta din ciudata,
Luntrica citadel a tcerii
Si mama rmnea o halucinaie
i un extaz, un eleteu linitit
In lumina nvierii, n seara declinant
A vietii.

Cntec pentru fiul meu
Tot mai treci ca un semn efemer
Si-mi eti drag ca un ochi, ca un cer
Tu nc m dobndeti i mai vii
Prin aceste livezi viinii
i ce dulce stelele trec
Prin att de posibilul lumii nec
In care-mi ncarc sufletul, n care trziu
Cearcnul visului tu l subiu
Ca o pasre plngnd n abis
i e noapte puin, i e noapte precis.
Poate renun prea uor, e sngele meu
Este fantom de curcubeu
i din umbra stelei puin
Jumtate durere ti aparin,
Jumtate ct mor i nu pot s te pierd
Intr-o frunz, ntr-un cntec inert...

Meditaie
Tu-mbtrnind ntr-o capel alb
distins stai, paingii se strecor
ca irii vagi prin cile lactee
agonizndu-ne nimicitor
i de aici, lumina se prea poate
s cad-n moartea ta, n moartea mea

s unt doar puin bolnav peste cuvinte
i inima aceasta care va...

Menuet
Ploaia cu-arginturi grele de granit
Se face zi n ochi i se desfac
Pe mna ta brri de liliac
Ce vis s crezi c ti mai d ocol
Aripa unei stele stins-n gol
Surpnd zpezi postume de-ametist
Unde trind cu ochii-nchii, exist
i cum Siretul curge lin n plopi
i-n marginea grdinilor m-ngropi
i ningi pe-aceast ziu de opal
Ca peste-un veac de aur ireal...

Invocaie
Tu calul mi l-ai spnzurat ca nc
S nu-i pierd semnul i s nu te cert
Pe-aici, de sinea mea coboar lumea
Prea trist, i prea frumos, i prea inert
Eu lng jumtatea altui flutur
Capul mi-l spnzur parc ateptnd
S m inunde ploi, s-mi cad psri
Pe ochi i pe cuvinte delirnd
i-n fine s nu tiu ce se petrece-n
Amurguri, lav de ierburi i puin
Aceast lege-a lebedei i lacrima
De dor.
Ca o pecete.
Ca un chin...