Porto-Franco

Orhan Pamuk - Ma numesc rosu

Oana Dugan

Rubrica: Cartea straina  /  Nr. 134/2007

CARTEA STRAINA

Orhan Pamuk, Ma numesc Rosu
Premiul Nobel Pentru Literatura 2006




Evident, a uimit pe toata lumea acordarea Premiului Nobel pentru Literatura pe 2006 unui musulman si mai ales unui turc. „Gurile rele” ale politichiei au conchis ca s-au scrântit „evreii” si ca „ghiseftul” e tipic pentru „Poporul Ales” care se pare ca cedeaza macar si indirect sau „literar” presiunilor islamice pentru întâietate în teritoriul atât de controversat al Palestinei. Armenii au protestat vehement, desigur, împotriva acestui premiu Nobel, rezonând ca acesta nu i se poate acorda unui turc, unui reprezentant al unui popor care a transformat dominatia asupra Armeniei într-un holocaust la fel de înfiorator ca cel împotriva evreilor. Cu toate aceste speculatii si împotriviri, Ma numesc Rosu a adunat în pleiada premiilor primite, (The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Decouverte Europeenne, Prix du Meilleur Livre Etranger, International IMPAC Dublin Literary Award, Prix Medicis Etranger, Friedenspreis, etc) pe cel care de obicei este râvnit de orice scriitor cu oarece pretentii din orice tara, anume Nobelul. Se poate parafraza pe buna dreptate ca Nobel coronat opus, caci nu vad ce alt premiu i-ar mai putea urma pentru cartea lui Pamuk...
Înteligent si cu un extrem de fin simt al umorului, Orhan Pamuk construieste în Ma numesc Rosu o lume complexa a relatiilor interetnice, culturale si religioase ce s-au tesut si se tes înca în nodul confluentelor ce este Istambulul în particular si Turcia sau nucleul fostului Imperiu Otoman în general. Cartea lui Pamuk scoate în evidenta nu numai calitatile stiute si imitate de-a lungul veacurilor atât de orientali cât si de occidentali ale literaturii Orientale, anume povestirea, cu amanuntul ei de povestire în rama sau povestire în povestire. Sa ne gândim doar la Decameronul lui Boccacio sau la Povestirile din Canterburry ale lui Chaucer si ne vom da seama de rolul jucat de literatura Orientului de-a lungul vremii în cadrul marilor literaturi ale lumii. S-ar putea spune despre cartea lui Pamuk, în spiritul acestor tendinte, ca este o pastisa a Numelui Trandafirului cu care deja critica literara a confruntat-o si asemuit-o. Pâna la un punct, lucrurile pot fi adevarate. Vest copiaza Est, într-o vesnica tendinta de spiritualizare, Est copiaza Vest într-o eterna dorinta de optimizare materialista. Asa ca nu e de mirare ca un turc îl citeste pe Umberto Eco si îsi propune sa scrie o carte asemanatoare din anumite puncte de vedere cu celebrul roman Numele Trandafirului. Apetitul pentru povestea politista ca forma ideala de transmitere si ingurgitare a unor adevaruri stiintifice psihologice si de teorie si istorie literara, face o trimitere directa la romanul lui Eco. Amestecul de religios si laic, amanuntele privind arta marilor maestri miniaturisi persani ca dublu al artei scriitoricesti, povestea siropoasa si în acelasi timp lucida, de dragoste, a personajului principal feminin, dezmatul tipic uman privind sexualitatea exacerbata fac din Pamuk un imitator aproape incorigibil al lui Eco. Însa forma specifica a literaturii Orientului, aceea a povestirii voalate în metafora si simbol, intercalarile de real si ireal, tipice povestirilor celor O mie si una de nopti, problemele profund filosofice ce-l preocupa pe autor si care depasesc sfera logosului islamic capatând dimensiuni pan religioase si pur umane ce trimit cu gândul la imensa fllosofle a Indiei, fac din romanul lui Orhan Pamuk un candidat la Premiul Nobel cu tot atâtea sanse de reusita ca si cartile lui Eco.
Profunzimii intelectuale a lui Eco i se opun subtilitatea si rafinamentul orientalului, dublate neasteptat pentru un musulman, de un umor iesit din comun, tipic mai degraba laicului occidental decât chiar si celui mai necredincios flu al Coranului. Cartea lui Pamuk se dezvaluie cititorului atât occidental cât si oriental cu cele o mie si una de glasuri ale întelepciunii Orientului, dezvaluind lumi opuse si în acelasi timp complementare, un amestec vadit de yin si yang, de Est si Vest, amintind parca de E. M. Forster cu a sa Calatorie în India care surprinsese si el ceva ce Pamuk pare sa reconcilieze prin formula coranica de debut a cartii „Ale lui Allah sunt rasaritul si Asfintiul”, ,,East is East and West is West ".
Metafora a confruntarilor prezente dintre Orient si Occident ce înca sfâsie un întreg teritoriu islamic, cartea lui Pamuk confrunta cititorul cu o pleiada de mentalitati ce au stat de-a lungul timpului si înca...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR