Porto-Franco

Noica si Eliade- prietenie de o viata in slujba cu

Dumitru Popoiu

Rubrica: Eseu  /  Nr. 134/2007

Noica si Eliade -
prietenie de o viata în slujba culturii
(fragment)

de DUMITRU POPOIU



Actualitatea culturala româneasca celebreaza în 2007 doua evenimente de rasunet: centenarul de la nasterea lui Mircea Eliade si douazeci de ani de la trecerea în eternitate a filosofului Constantin Noica. Cele doua personalitati au marcat într-o masura greu de egalat evolutia culturii românesti contemporane, fiind "parintii spirituali", as spune, ai generatiilor noastre. Nimeni dintre cei care-si aroga astazi pretentia unui minimum de cultura nu se poate sa nu fl citit cel putin Jurnalul de la Paltinis, care prezinta ultimii ani de viata ai lui Noica, sau Jurnalul de idei si Sentimentul românesc al fiintei, cum în aceeasi masura nu se poate sa nu fi trecut peste Istoria credintei si ideilor religioase, Sacrul si profanul sau Mitul eternei reîntoarceri, operele de capatâi ale aventurierului spiritului, asa cum îl numea deseori Noica pe prietenul sau din exil, Mircea Eliade. De aceea este bine de stiut ce anume le-a animat prietenia lor de-o viata, cu toate ca dupa doar zece ani de când s-au cunoscut, au fost despartiti de un regim represiv si opus viziunii lor culturale, nemaiputându-se întâlni apoi decât de doua ori, pentru câteva zile.
Ceea ce i-a unit pe cei doi mari oameni de cultura români a fost fara doar si poate dorinta nestavilita de a nu lasa prada devenirii spiritul românesc pe care îl simteau viu, dornic de a spune ceva pentru cultura omenirii întregi. De aici a izvorât si sprijinul, criticile si îndemnurile pe care flecare le-a acordat celuilalt, menite sa zideasca temelia unei culturi vazute nu în pesimismul cioranian al lui "a fost sa fie", ci mai degraba în viziunea pozitiva noiciana a lui "ar fi sa fie".

Anii `30

Eliade si Noica se cunosteau cel mai probabil din 1925, singurul an în care amândoi erau elevii aceluiasi liceu, „Spiru Haret”. Totusi, prietenia lor se leaga abia dupa ce Eliade, întors din India, de unde începuse corespondenta cu mai tânarul sau „admirator”, în 1931, începuse sa tina conferinte la Radio si la Universitate. În Memoriile sale, Eliade evoca momentul primei întâlniri semniflcative a celor doi, probabil în 1932, când, dupa terminarea unei astfel de prelegeri, Noica îl întâmpina la iesire: „Mi-a atras atentia, cu zâmbetul lui pe jumatate blând, pe jumatate ironic, ca pronuntasem gresit anumite cuvinte; [...J Pe Noica îl stiam de mult, din liceu. Dar, cum eram cu trei sau patru ani mai în vârsta (el intrase la Universitate în toamna când eu plecam spre India) nu apucasem înca sa ne împrietenim. Îmi scrisese câteva scrisori la Calcutta, care ma entuziasmasera. Baiatul sfios pe care-/ lasasem laplecare se maturizase neasteptat de repede.” În continuare descrie modul în care Noica si-a început cariera, trecând peste un an de viata „mondena” si apoi pornind serios munca de cercetare a filosofilor. La aceasta întâlnire, „venise însotit de un coleg de Universitate, un tânar din Sibiu, blond, cu parul zburlit pe frunte, Emil Cioran. Îmi aduc aminte ca i-am revazut curând, în primavara aceea, la mine în mansarda, împreuna cu alti prieteni”' . Cu siguranta, aceste întâlniri deloc rare l-au impresionat pe Noica, unul dintre personajele cheie în discutiile care pendulau de la fllosofie la literatura si de la istorie la religie. Intervievat de Mircea Handoca, Noica îsi aminteste, cu o bucurie rar lasata sa se întrevada, anii acestia, spunând despre Eliade ca „este omul cel mai fascinant pe care mi-a fost dat sa-/ întâlnesc în viata si cel mai sporitor f. ..J Eliade edca. Oricine iesea sporit din întâlnirile cu el, iar pozitivul naturii sale spirituale s-a ridicat, astazi, pâna la a valorifica si a da un sens plin tuturor credintelor si aventurilor spirituale autentice ale umanitatii... "
Chiar în acelasi an, 1932 se înfiinteaza cercul Criterion în interiorul caruia, pe lânga germenii legionarismului atât de mult discutat azi (si despre care nu vom mentiona decât în treacat, nefiind subiectul studiului de fata) s-a întetit spiritul de concurenta spirituala între membrii tinerei generatii, dornici de o reînnoire si de eliberare din limitele trasate de „garda veche”; Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mihail Sebastian sunt cei mai cunoscuti dintre „criterionistii” reuniti în jurul lui Nae lonescu, dornici de o reînviere culturala a României. Generatia noua voia sa faca dintr-o „cultura minora” cum era considerata.cultura româneasca.....

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR