Porto-Franco

Ion Manea Inefable/Inne(es)fables

A. G. Secara

Rubrica: Semnal  /  Nr. 134/2007

SEMNAL
Ion Manea – Inefabule/ Inne (es) fables,
Editions Le Brontosaure,
Les Granges - le - Roi, 2006.

Într-o interesanta colectie de literatura româna care fiinteaza datorita eforturilor profesorului Constantin Frosin, a aparut catre sfârsitul anului trecut o culegere de fabule scrise de catre cunoscutul ziarist galatean Ion Manea, fiind de fapt o editie bilingva, traducerea în limba lui Voltaire fiind asigurata de maestrul C-tin Frosin. Unele dintre ele au fost publicate de-a lungul timpului în reviste de umor si de satira din România (precum „Urzica”) sau în jurnale precum „Viata libera”, un grnpaj primind chiar un „premiu special” al televiziunii nationale, în anul 1980, la Concursul National de umor „Constantin Tanase” de la Vaslui.
Asadar sunt texte care înfrunta Historia si epocile ei, în nebunia lor de a se întoarce sugubat de pe cele mai înalte culmi ale socialismului marsaluind spre comunism spre capitalismul înca salbatic, dezvaluind necunoscatorilor sau uitucilor ca toate-s noi, si noua toate, fabulele jucându-si rolurile demascatoare în orice regim...
Pentru a câta oara realizam ca multi „dintre noi”, în ciuda aparentelor, mai avem mult pentru a fi oameni în adevaratul sens al cuvântului... Nu orice maimuta care cade din copac sau care se trezeste jos din copac poate înfrunta sarpele constiintei binelui si raului (precum în „Maimuta si sarpele”, p.18); când ursii sunt arbitri la concursuri de gimnastica câstiga ursuleti si ursi care nici nu pot visa spagatul iar câte un dulau batrân mai mult încurca stâna decât salveaza oile din coltii lupilor, desi ar putea sa-si predea atributiunile unor catei (p.46).
Dupa cum observa si C-tin Frosin în prefata intitulata „Est modus in fabula!?” iepurele, magarul, puricele si vulpea „au cele mai multe intrari în scena”, puricele fiind gata sa umble dupa certificat de revolutionar, invalid de razboi, scutiri medicale ori dupa o iesire la pensie cât mai grabnica si de pe un post cât mai bine platit... De la colonel în sus ori deputat ( zice unul ca e foarte bun de senator, în „Discursul puricelui”, p.44)si mai sus de se poate... N-ar strica si un rol de câine (pentru un purice cu ambitii mai mici) care latra la stele cu convingerea ca latratul sau le face sa nu cada jos (a se vedea „Câinele si stelele”, p.28), ca si unul care vorbind/latrând despre înaintasi eroi, crede ca-si apara tara ori ca devine si el erou...
Magarul poate ajunge chiar si „ministru-secretar la cai” ( „stricându-i” bineînteles de nu mai pot nici sa necheze daramite sa mai fie si competitivi la cine stie ce cursa), indiferent de marimea urechilor, metamorfozele sale purtându-1 si în stadiul de „trântor” care poate crede ca mierea ar putea fi facuta si din flori artifrciale (În „Trântorul si albina”, p.42) sau chiar de iepuras care este gata sa uite sa alerge prin câmpiile bunului simt atât timp cât are un tatic „manager la o ferma” de morcovi.. .
Însufletind (animând, daca vreti sa fim mai traditionali) un aspirator si o matura, mediteaza asupra relatiei dintre traditional si modern: „Zise grav aspiratorul/ Catre matura:/ - Fuiorul / Tau de bete e în criza!/ Te detest, nu esti în priza!/ Esti lipsita de prestanta/ Si.. ./ (S-a ars o siguranta).” –p.26.
De neuitat sunt „Iepurele si leul”, „Pantera si ierbivorul” (amintind de povestea scorpionului care moare ucigându-si salvatorul), „Vulpoiul filosof' (care demonstreaza ca nu este suficient sa fii elocvent ca sa schimbi lumea... chiar si cu fabule, sic!), „Iepurele în jungla” (aflam ca este si un iepure cu doctoratul luat în... frica) ori „Soricelul si tranzitia” (una dintre putinele cu mesaj clar post-revolutionar, tranzitia fiind pierduta în tunelul caruia nu i se mai vede Luminita de la capat, chiar daca suntem si-n N.A.T.O., si-n U.E.)... Broasca clasica care moare tragic în alegerea ei de a-si depasi modelul, un bou genial, este înlocuita cu un tântar care-si înghite modelul (,,Boul si tântarul", p.60)... În „Adaptare” (p.62), ceasul cu cuc vrea o revolutie, dorind un papagal în loc de cuc, un papagal bun sa ia cuvântul în Senat; vulpea se pocaieste doar prinsa în capcana, iepurele, având doctorat, începe sa faca si el bisnita cu morcovi, învatând câte ceva si de la o vulpe (ce sfârsise sau nu dreptul la fara frecventa - fabula este altfel, dar va lasam sa descoperiti misterul eternului vulpesc!)...
În „Gând de gâsca” deja poanta este înlocuita deloc timid cu reflectia filosofica asupra istoriei (este vorba acolo despre imposibilitatea de a mai fi erou... creator de mit în zilele noastre: unele gâste au salvat Roma, altele vor salva doar zeama unor ciorbe!); furnica, dupa denuntul unui greier mai putin artist (care, în alta fabula este gata sa reuseasca într-o cariera ....

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR