ESEU

Parinti si copii

Tu, fetita mea, esti singura care as vrea sa ramai ca urma a trecerii mele. Mama ta si-a ales o meserie in care doar „in acest moment” are o oarecare valoare. Dupa mine nu va ramane nicio cioplitura in piatra, nici-o urma de pensula pe o panza, nicio constructie care sa-i poarte numele. Mami traieste in lumea lui „esti cel mai tare” si care, cu mare usurinta, doar dintr-o semnatura sau o intorsatura din condei se poate trezi in lumea lui „esti un

nimic .
Tu, fetita mea, vei creste si vei afla ca oamenii sunt frumosi. Tot asa, singura vei afla ca nu omul reprezinta si cea mai frumoasa creatie a Universului, caci in fuga sa catre „a avea” lumea il obliga sa se urateasca. Iti va fi greu, copilul meu, sa accepti anumite schimbari in viata ta, atunci cand ceva veasteptat vine sa-ti strice echilibrul, sa-ti sfasie sufletul, sa te duca la inceputul unui drum la care nu te gandisesi niciodata. E tare dificil sa lasi totul in ruma si sa pornesti pe o cale necunoscuta, pavata cu nesiguranta. Este periculos si firesc, te temi. Ai vrea sa ai solutii, dar nu le gasesti, caci inima isi spune ca drumul acela este cel mai bun in acel moment. Nu-ti ramane de facut decat sa speri ca totul va fi bine iar in timp vei prinde curaj sa mergi pe acea cale.
Eu si tati traim ca sa-ti aratam lucrurile frumoase care au iesit din mana si mintea omului. Oamenii sunt frumosi cand zambesc, caci tocmai acest zambet nu-i costa nimic. Oamenii sunt frumosi cand canta ori cand scriu, ori cand iubesc. Oamenii sunt frumosi cand viseaza si implinesc visele altora. Iar tu vei deveni un om frumos, cand te vei bucura de realizarile altora alaturi de propriile tale impliniri. Te voi indemna si eu, asemenea lui Alexandru Vlahuta, sa te iubesti de sine cu smerenie, cu masura si cand te vei simti egoista sau muscata de sarpele rautatii, al minciunii si al invidiei, sa te certi cu asprime: „Fa-te aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata ori de cate ori desteptaciunea te indeamna sa strigi Uitati-va la mine!” Oricat ne-am dori noi, parintii tai, sa te ferim de rautatile oamenilor semeni din jurul tau, ne va fi peste putinta. Ve vedea ca in lumea asta oamenii se scuipa pentru un scaun mai confortabil, se paruiesc pentru un petic de pamant, se injura pentru un serviciu mai comod, se vand pentru un pumn de bani. Eu si tata suntem paznicii tai, dar nu vom putea fi tot timpul in preajma ta. In acele momente este bine sa te intrebi ce este bine pentru tine si sa accepti primul raspuns pe care ti-l sopteste intuitia. Si mai ales, nu te gandi ce va zice lumea, caci nu lumea va trai viata ta, nu ea se va transpune in pielea ta, nu ea iti va lua suferinta si greutatile de pe umeri. Dar, mai ales atunci, sa iti amintesti ca cele mai de pret lucruri nu se masoara in bani, in metri, carate ori cai putere. Fericirea se pastreaza in iubire, ganduri pline de curatenie, cuvinte simple si senine si mai ales respect. Sa nu lasi compromisul sa-si faca loc in viata ta, caci in acel moment ai pierdut in fata vietii. Mamaia ta, cand eu am plecat de acasa, mi-a spus: „Draga mamei, cinstea si omeniea doar tu vei sti sa ti-o pastrezi. In viata sa ai stiinta de a merge cu capul sus si indiferent de meseria pe care o vei avea, sa ai puterea sa privesti!”
Sa-ti traiesti viata asa cum simti insa, intotdeauna sa-ti asumi responsabilitatea actelor tale, pentru ca esti singura in masura sa decizi ce-i corect pentru tine.
De ce oamenii sunt atat de incrancenati, de ce alearga atat de mult dupa scopuri mici, fara nici cea mai mica valoare, de ura si prostia sunt ridicate la rang de cinste? Viata e atat de complicata pana cand iei un copil mic de mana si-i privesti ochii larg deschisi catre viata. Am aflat adevarata fericire abia in momentul in care mi¬ai prins degetul in pumnisorul tau mic si delicat, desi aveam ochii carpiti de nesomn. Mi-ai dat incredere ca omenirea mai are o sansa prin venirea ta pe pamant. Acum, eu si tati suntem cu adevarat fericiti cand vedem cum te joci, cum razi cristalin si cum te bucuri sincer pentru orice fleac. Am redescoperit, ajutati de tine, starea de copil si acest lucru ne-a adus adevarata bucurie.
Am incetat sa mai vad viata prin mine, caci o vad zilnic prin ochii tai senini, blanzi si calzi. Abia acum am descoperit ca, pana la sosirea ta in casa noastra, fericirea nu am masurat-o in ani, ci in secunde.
Ii multumesc zilnic Bunului Dumnezeu ca mi te-a dat as fi ramas un om sarac, iar tu, minune, m-ai ales pe mine – eu parintele, iat tu... copil.