CONTEMPORANII NOSTRI

GABRIEL CHFFU, poetul

Doar parcurgand titlurile volumelor de poezie si proza, se poate formula asertiunea ca Gabriel Chifu are o opera. Trecand dincolo de aceste usi descoperi un creator la fel de daruit pentru liric si epic, un artist capabil de a-si materializa si exprima viziunile in metafore si simboluri, intr-o expresie lirica sau parabolica, simbolica sau realista, implicand, totodata, fantasticul ca modalitate de a palpa misterele existentei. Exista, totusi, critici precum Alex. Stefanescu care il considera mai mult poet decat prozator, caci in roman, accentueaza dumnealui, nu s-a instalat atat de decis ca in poezie. Scriitorul a retinut atentia criticii literare inca de la debutul promitator din 1976 cu volumul de poezii Salas in inima care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Aceasta receptare nu a fost suficienta, insa. Se pare ca cititorul, primul cititor al lui Gabriel Chifu se diferentiaza in functie de varsta, de cultura, de canoane literare, de orizontul de asteptare. "Batranii" il premiaza, caci vad in poezia sa o ilustrare a unui mod de poetizare contemporan cu poezia lor, "tinerii" il ignora, neluandu-l in discutie si neincluzandul in "promotia' 80", desi e coleg de generatie cu cei mai multi dintre ei - Florin Iaru, Lucian Vasiliu, Mircea Cartarescu, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu s.a. Astfel, desi prin anul nasterii(1954), ar putea fi inclus in generatia 80, prin fondul lirismului este exclus. In anii ' 80, criteriul exterior al constituirii unei generatii parea sa primeze, dar acest criteriu ar fi fost insuficient daca nu I s-ar fi adaugat si unul interior, intrinsec esteticului.. Ulterior, optzecismul a putut fi clasificat si din punct de vedere estetic, al optiunii pentru o formula literara, al conceptiei despre frumos, poezie, lirism, limbaj poetic. Doar asa optzecismul a putut fi echivalat cu postmodernismul. Intr-un articol, Lumea invadata de semne din Romania literara, 6 mai 1982, Ion Bogdan Lefter, el insusi un important optzecist, putea aprecia ca ignorarea lui Gabriel Chifu din "noua poezie" s-ar datora "si facturii poeziei sale din primele doua volume, sufocate de dorinta, insuficient filtrata critic si vadind o superficiala cunoastere a poeziei, de a fi liric, de a poetiza". Asadar, poetul prea rasfrant asupra fantasmelor sale, ignora "spiritul veacului " si acesta se razbuna lasandu-l in afara spectacolului, neincluzandu-l printre actorii principali. Unicitatea, originalitatea unui poet tin de inefabil, de categoria indemonstrabilului si mai putin de apartenenta la o grupare sau alta , de includerea zgomotoasa intr-o generatie sau de excluderea lui dintre colegii de generatie. Laaproapedouazecideanide la aprecierile critice ale lui Ion Bogdan Lefter, Alex. Stefanescu (Gabriel Chifu la o prima lectura in Romania literara,nr.12, 26 martie-1 aprilie 2003), realizand o sinteza, il considera, dincolo de notiunea de scoala si generatie, in individualitatea lui creatoare, "un poet caruia nu-I ajunge lumea", un poet care scrie o poezie a plenitudinii, explorarea ferestrele deschise, in care patrund nestanjenite lumina solara, vuietul valurilor, tipetele pecarusilor. Nu exista in ea nimic intunecos si mucegait". "Citirea" fiintei poetului in functie de criterii interioare, in functie de ceea ce-l unicizeaza ca poet, fara intruziunea ideii de generatie determina o viziune critica bazata pe observatii prtinente asupra personalitatii artistice. Creatorul ocupa tot campul de vedere al criticului. In cel priveste pe poet, el este "un om complet, armonios, capabil sa celebreze si orasul, si natura, si dragostea, si singuratatea, si maretia, si insignifianta. El are vocalia bucuriei(s.a.)", personajul liric creat, fabulos, are "picioarele scufundate adanc in pamant si capul ridicat cu mult deasupra norilor. El simte in talpi dogoarea infernului si vede albastrele transparente celeste" iar "fizica" lumii poetice se asociaza cu metafizica. Poetul are intuitia sacralitatii existentei in plina existenta, nu fugind de ea. Din acest punct de vedere, poate fi apropiat de Ioan Alexandru, ca si poetul Imnelor, gasind resurse sa celebreze astfel viata chiar in comunism. Consecvent cu sine, egal si exigent, urmarind o logica interna a viziunilor sale(nelogica la modul sublim ... ), poetul contribuie, subliniaza Alex. Stefanescu, la "reabilitarea ideii de frumusete propriu-zisa, originara", frumusete care printr-un preaplin si o suferinta savant exploatata deschide o perspectiva metaforei.