PAGINI DUNARENE

MAICUTA*

Maicuta intra cu un mers sfios, parca se ferea sa atinga mocheta, aproape ca plutea in comparatie cu secretara. L-au uimit ochii ei imensi, cu o limpezime de cristal, cu abia vizibile sclipiri verzui, acoperitoarea de cap coborata pe langa pometi si furisata discret catre ceafa ii puneau si mai mult in evidenta, pareau a fi doua brose de diamant mangaiate gingas de catifeaua fetei. A invitat-o sa se aseze si a privit-o mult timp in tacere. Intr-un tarziu a intrebat-o ce vant o aduce pe la ei. Alta surpriza, vorbea molcom, aproape tainic, scotea vorbele cu o anume retinere, nehotarata daca sa le slobode in lume sau sa le oblige sa faca cale intoarsa. era stareta la manastirea din Tulnici, acolo aveau o tesatorie care fabrica stofe, panzeturi si tot felul de panglici folosite la confectionarea odajdiilor preotesti. Erau vestite in toata tara pentru minunile care ieseau din mainile lor, ba chiar si din tarile crestine vecine veneau la ele sa se aprovizioneze. Necazul era altul, raz boaiele erau manuale, vechi de peste o suta de ani, nu mai puteau tine cu ele pasul cerintelor. Pe timpul comunistilor n-au avut voie sa le innoiasca, trebuiau aduse din import si li se punea pumnul in gura cu tesatoriile de stat, ele insa nu produceau asa ceva. Un domn de bine, crestin adevarat, de la intreprinderea textila o indrumase la el, preluase razboaiele cu hala cu tot si ea indraznea sa creada ca se poate desparti de trei-patru din ele.
- Asa de tanara si deja stareta?
- Nu vad rostul mirarii, si la noi valoarea nu asteapta numarul anilor.
- Dar totusi... maicuta, pardon, maica stareta, n- am avut eu timp sa colind manastirile, or pe sefa o vad mai babornita, cu ochelari mari, numai asa poate sa-si impuna ordinele.
- Domnule Campu, Iisus s-a indumnezeit la treizeci si trei de ani.
Discutia s-a prelungit. De trei ori a bagat capul pe usa secretara, in cele din urma a repezit-o, nu este acolo pentru nimeni. Incet-incet pareau sa cada la invoiala. I-a spus ca desi este un bun crestin nu face danii, il lamurise un partener de afaceri ca acestea taie dintr-o data tranzactia, precum oul fara banut maioneza. Nici bani nu poate primi, cum sa se prezinte, cand i-o veni vremea, la judecata divina daca a scos parale si din cele sfinte. Afland ca si-au recapatat de curand padurea apartinatoare manastirii, a gasit solutia salvatoare: cate trei hectare in schimbul unui razboi, si neaparat in perimetrul respectiv sa se afle si un izvor de apa minerala. Stareta parea sa se codeasca, pana la urma a dat-o inspre incuviintare, oricum n-avea incotro.
- De acord, domnule, dar cu o conditie: sa nu ridicati pe locul acela o manastire.
- Va temeti de concurenta? Nu, nici pomeneala, daca o sa-i prind gustul o cumpar pe-a voastra, cu maicute cu tot. - Sa nu hulim cele sfinte!
- Atunci ramane pe maine sa intocmim actele, sa le legalizam. Am si unde sa te cazez peste noapte.
- Oh, nu... o sa caut gazduire la hotel, e mai sigur si nu deranj ez pe nimeni.
Pana anul trecut, cand veneam la oras cu treburi, eram oaspetele unei fete bisericesti mai inalte. Asta pana l-a imboldit necuratul, a inceput sa-mi faca avansuri dintre cele mai stravezii.
- Si i-ai devenit amanta?
- Asta chiar ca-i blasfemie. Eu m-am legat pe viata sa-i fiu ibovnica lui Iisus.
A doua zi trocul a fost batut in cuie, s-au parafat actele trebuitoare. Stareta a fost norocoasa, abia a mai putut opri Campu ultimele cinci razboaie de la dezmembrare cu aparatul de sudura si incarcate in vagon. Si-a frecat multumit palmele, locul i se parea ideal pentru o casa de vacanta, un motel sau cine mai stie ce. Si pana la urma sigur se va da si maicuta pe brazda.
Firma cu care s-a inteles a fost in toate serioasa, a lucrat in paralel, echipe care ridicau constructia noua, altele care o demolau pe cea veche. Abia trecusera cinci luni si clipa primei sarje de carnati batea la usa. Utilajele si toata aparatura au fost aduse din Italia, inoxurile straluceau incat puteai sa te barbieresti in oglinda lor.

*Fragment din roamnul Padurea Veresiei
La trei ani de la plecarea la ceruri a lui Mircea Mihai, colegul si prietenul nostru. (S.V.)