ESEU

VIRGIL TNASE:
De la "grupul oniric" la semnele Lumii

(...)In literatura, Virgil Tanase debuteaza la sfarsitul primei facultati, in 1968, cu povestirea "Insemnarile celor ce merg spre somn", publicata de revista Luceafarul. Ca orientare estetica, impreuna cu Dumitru Tepeneag, Leonid Dimov, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu si altii formeaza, in anii '70, asa numitul "grup oniric" si, in mod firesc, Virgil Tanase se orienteaza spre literatura de aceasta factura, in prozele sale alternand planurile realireal. Intentia autorului este sa creeze, cu ajutorul visului, "o lume paralela, nu omologa, ci analoga lumii obisnuite". Revistele Romania literara si Luceafarul ii gazduiesc, in paginile lor, cateva proze scurte, dupa care cunoscuta editura Cartea Romaneasca ii primeste primul roman oniric, "Portret de om cosind in peisaj marin", fara insa a-l publica (aparut ulterior in franceza cu titlul Portrait d'homme a la faux). O soarta identica o impartaseste si al doilea roman scris in tara de origine si intitulat Apocalipsa unui adolescent de familie (Apocalypse d'un adolescent de bonne famille). Ambele carti se vor bucura de o cu totul alta primire in Franta, fiind traduse in limba lui Voltaire si publicate la Paris in 1976 si, respectiv, 19 80. Activitatea pe taramul creatiei literare va insemna, de aici inainte, numai opere concepute in limba franceza. Adaugam acestor lucrari de sine statatoare o intensa activitate in spatiul publicistic francez. Bun cunoscator al limbii franceze, Virgil Tanase faciliteaza circulatia valorilor, prin traduceri din scriitori francezi, in romaneste si prin aparitia, in limba franceza, a creatiilor lui V.Voiculescu, St. Banulescu, N. Breban, D.R. Popescu. Temele creatiei sunt identificabile la nivelul metaforelor narative, probe pentru cititor, in romane de factura grava, care trateaza sensul existentei si al istoriei (Portret de om cosind in peisaj marin, Apocalipsa unui adolescent de familie, Zoia), sau in texte de factura istorica (La vie mystrieuse et terrifiante d'un tueur anonyme, Mon Affaire). Intr-un articol din Telerama din 1984, Michele Gazier subliniaza transformarile pe care le suporta realul in textele lui Virgil Tanase, culorile delirante sau decorurile terne ale vietii noastre cotidiene. Observatia se muta si asupra teatrului, in care sunt identificate personaje care infrunta istoria (Cet enfant d'un siecle colosal) sau care infrunta raul existential (Les deuils rcurrents). Inconsistenta si dezordinea lumii pe dos in care supravietuieste naratorul lui Virgil Tanase duc la "bulversarea sistematica a frontierelor dintre realitate si vis, dintre trecut si prezent, un prezent cosmaresc marcat de eforturile personajelor de a insufleti clipa - precara si inselatoare - cu urme ale unor existente anterioare". Roman de tip mozaic, cu o cronologie nedefinita, "Apocalipsa unui adolescent de familie" introduce personaje greu de fixat intr-un plan consistent al realului. Lumea reala e concurata de lumea paralela, analoga, creata de prozator. In procedeul glisarii planului real in ireal devine mai evidenta istoria unei lumi ce tinde sa devina spectacolul halucinant al degradarii si al deformarii Istoriei. Apocalipsa... este cartea marturie a adolescentului, varsta simbolica aici, varsta exponentiala pentru lucida si dureroasa accentuare a Raului si a Uratului, ambele componente ale lumii traite intr-un cosmar rareori intrerupt de semnele realului. Virgil Tanase isi comenteaza metoda de creatie si miza prozei sale, o data in plus, in prefata romanului Zoia, aparut in varianta romaneasca la Editura Allf in 2003: "Vocatia noastra, a romancierilor, nu este de a trimite un mesaj, de a acredita un sens, ci de a propune lectorului o aventura, o proba, de a-i da ocazia sa-si asume situatii si conflicte pe care nu a avut ocazia sa le traiasca. Dupa modelul acelor penitenti care, la piciorul muntelui, inspaimantati de dificultatile care ii asteapta pe drumul catre templul zeului, isi usureaza desaga de pietre, lectorul nostru isi asuma riscul sa se implice in evenimente care cer din partea sa hotarari grave, responsabilitati periculoase". Virgil Tanase isi confirma motivele creatiei sale si, apeland la rememorare, pare sa ne spuna ca amintirile sunt si ele semne amenintatoare ale Lumii. Cartile sale poarla toate semnele si simbolurile existentei si invita la meditatie dincolo de simplele si banalele reflexe ale realului.

Prof.univ.dr. Doinita Milea