VIRGIL TANASE
unul dintre cei mai importanti prozatori de astazi

Am susținut bucuros inițiativa Universității "Dunărea de Jos" Galați de a acorda titlul de Doctor Honoris Causa domnului Virgil Tănase, scriitor, regizor de teatru, eseist de marcă. L-am cunoscut târziu, la Paris, nu mai știu bine când. Cred că după 1990. Mircea Eliade îmi atrăsese însă atenția cu mult timp înainte asupra lui. Virgil Tănase tocmai plecase din România (1976) și fusese invitat la o emisiune culturală... Mă aflam, din întâmplare, în vizită la Eliade, în apartamentul lui din Montmartre... "Iată un tânăr scriitor român care va face carieră frumoasă în Franța - mi-a spus Eliade - vorbește bine franceza, are idei, are imaginație, îl voi căuta" - mi-a spus istoricul religiilor, îndată ce am intrat pe ușă, îndemnându-mă să urmărim emisiunea. Am urmărit-o. Tânărul intelectual român se descurca, într-adevăr bine, vorbea fluent, nu făcea efortul de a imita inimitabilul accent din regiunea pariziană, cum fac de regulă intelectualii români ajunși la Paris (fără să reușească să-l prindă), în fine, Virgil Tănase se exprima normal, avea păreri și le comunica limpede, rațional, întro manieră elocventă. Între timp Virgil Tănase a trecut printr-o experiență conspirativă, inedită pentru un scriitor român. Conspirația i-a adus prieteni, dar, cum era de așteptat, și adversari. Când a ieșit din ea, s-a ocupat de literatură și de regia de teatru. Romanele lui, publicate - o parte - și în românește (ultimul este masivul roman Zoia) arată un prozator de factură intelectuală, fin observator al moravurilor lumii actuale, stăpân pe tehnicile epice postmoderne. De la noul roman și de la onirismul nostru a luat câteva procedee pe care le combină inspirat într-o proză esențial analitică, speculativă, dominată de fantasmele omului din societatea cunoașterii și, trebuie să adăugăm, societatea terorismului și a incertitudinii... Virgil Tănase este, după gustul meu, unul dintre cei mai importanți prozatori români de azi. Omul pe care lam cunoscut, repet, în ultimii ani, este cordial, deschis și, lucru rar printre intelectualii români din Paris, nu-și urăște și nu-și bârfește compatrioții. Face, în continuare, regie de teatru cu mare succes, predă cursuri de specialitate la o instituție de învățământ publică (Les Editions Gallimard) eseuri biografice despre Gogol și Camus, în fine, scrie romane bune, pline de probleme și de idei. Are umor și are o excelentă imaginație a ideilor în prozele sale constituite cu pricepepe și minuție, ca niște ceasornice elvețiene. Universitatea din Galați îl onorează și se onorează pe sine acordând acest înalt titlu științific gălățeanului Virgil Tănase.

Acad. Eugen Simion