TRUBADURI DUNARENI

ION BÂRSAN

ROMANTA
Doamnei mele, de tinerete

Povestea noastra de iubire
A început la mine-n sat,
Când ma surprinse-a ta ivire,
Aici, sa-ti faci apostolat.

Tinu ani sase (lunga vreme)-
Cei mai frumosi ai tineretii;
Cântând-o-n candide poeme,
Pe când traiam vapaia vietii;

Când inima te, prea curata,
Încredere ti-a dat în mine
Si asteptai, ca orice fata,
Sa-ti pun inel, cum se cuvine.

Nu ca n-am vrut sa-mi fii mireasa,
Doar te iubeam cu frenezie,
De toate mai presus, Craiasa,
Aveam o nalucire vie:

Compozitor s-ajung în tara
Cât cei mai cunoscuti din lume —
Eu dobândisem o vioara
Si-i mladiam arcus pe strune.

Si tot atunci — cum facuse?!-
Pe marele rapsod, Cuclin,
Destinu-n cale mi-l aduse,
Sa-mi fie dascal pe deplin.

Cu mariaj în Capitala
As fi-ntreprins ce nazuiam,
Galati — era saraca scoala,
Iar loc mai bun nu-ntrezaream.

Dar legea, deseori, învinge;
Nu poti accede unde-ti place,
Pe nimeni, însa, nu convinge
Ca bine tutoror le face;

Calcai cerinta aspra-a Firii:
Aici s-astepti nemaritata,
Cu focul sacru al iubirii
O vreme prea îndelungata.

Si, cum nu-i chip numai romantic,
De piatra-a-ncepe o casnicie,
Se destrama si mitul antic
Prin Penelopa cea târzie.

Caci hotarîse-n Cer, Înaltul:
Cununi pe frunti sa va scânteie-
Te puse-n rândul lumii altul,
Cu rostul simplu, de femeie.

Ma bântuira uragane
Sa le descriu, nu se cuvine-
În ale inimii arcane;
Îsi poate seama da oricine.

Ne-având încredere în mine,
Ti-ai fost gasit un sot mai bun;
Cu care, ca sa-ti fie bine,
Te-ai hotarât sa pleci la drum.

Si-ti afli, azi, justificare
Ca nu ti-am scris o lunga vreme,
Far' sa-ntelegi ce suparare
Traiam cu vitreg rost pe lume.

Ti-a fost îndreptatita nunta,
De-aceea nu m-ai asteptat,
Caci ajunsesesi chiar la vârsta,
Când altele s-au maritat.

Si, amândoi, slujind în scoala
Patru decenii, an de an,
Eu am ramas în Capitala,
Tu în oras danubian.

Traind cumplita umilinta,
Nici azi, târziu nu ne-am uitat
Si-o viata lunga, de cainta
Amândurora ne-a urmat.

Nascut-ai, mai târziu, o fata-
La fel frumoasa, ca si tine;
Fiind femeie maritata,
Ai vrut sa-ti faci zile senine