ATITUDINI

EMBOLOFAZIA VERBALA
A PEISAJULUI LINGVISTIC BASARABEAN

Cu mai bine de 180 de ani în urma (în 2012 se vor împlini 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Rusia) au început sa patrunda în limba româna din Basarabia o puzderie de cuvinte si expresii din limba rusa. S-a produs (si se mai produce insistent!) procesul degradarii aspectului literar al românei vorbite si scrise aici. Prin aceasta punctam notiunea de «cotitura lingvistica» a comunicarii care deocamdata, în Basarabia, nu este constientizata în calitatea ei de «stiinta transmisibila» în peisajul lingvistic.
Poluarea limbii române literare se face zi de zi, cu orice ocazie si orice împrejurari. Se extinde actiunea mediului socio-lingual regresiv prin niste structuri fonice «bumerang» si printr-o schizoglosie mozaica a triglosiei rusa - «moldoveneasca» - româna. «Chimia verbala» (E. Cioran), materializata prin dozaje fonice intolerabile pentru limbajul pur românesc, fortifica nazuinta locuitorilor basarabeni de a epuiza capacitatea expresiva si literara a cuvintelor din perspectiva unor hiperrusisme «agatate» frazelor românesti, ei însisi «înabusindu-se» sub rigorile unui amalgam glotic ce îi face jalnici. În sensul anuntat aici afirmam ca lor le lipseste reflexul de identitate comprehensibila, si ea, nefiind fixata în registrul limbii literare, nu poate sa-i mentina si pe ei. Embolofazia «merge la brat» si cu insecuritatea lingvistica a actantilor. Gustul estetic al limbii se formeaza prin presiunea exercitata de locuitori asupra ei. În Basarabia nu putem vorbi de un asemenea gust estetic al limbii, data fiind acutumanta lingvistica a vorbitorilor, care este de esenta moldo-ruso¬româna. În consecinta, în Republica Moldova din aceasta perspectiva a aparut un tip nou de utilizatori linguali, si anume neoromânofonii, care îi contureaza limbii o pronuntie defectuoasa «specializata», maculând registrul glotic gen: «am o noutate kliovaia», «sosedul meu mi-a dostait tovar importnîi» («am o noutate buna», «vecinul meu mi-a facut rost de marfa de import»).
Idiomul practicat in Republica Moldova reprezinta un amalgam de hibrizi ortoepici si lexicali româneste inadmisibili si intolerabili (kartinci, risuieste, dostaieste, dzinte, fierbinte — tablouri, deseneaza, face rost, dinte, fierbinte), care si reprezinta conditionarea sociala si culturala a uzajului limbii. Aceasta realitate si determina stilul lingual direct [2, 6-8], caracterizat prin particularitati embolofazice, ele reprezentând «originalitatea» sistemelor personal si temporal (social) în producerea si reproducerea linguala. Caracteristicile formale ale embolofaziei verbale se rezuma la: 1. introducerea asa-numitelor cuvinte de declaratie rusificate, «care alcatuiesc o inciza plasata înaintea, în interiorul sau dupa cuvintele reproduse [2, 7]; 2. la dependenta ce vizeaza o legatura sau o abatere de sens între verbul de declaratie si enuntul reprodus; 3. la verbul sau expresia introducatoare (incizia); 4. la marca subiectivitatii locutorului.
Actualizarea limbii române, realizata si desfasurata prin embolofazie, schocking si decalaj glotic, insecuritate lingvistica, schizoglosie, fonostil basarabean sau conglomerat fonic rus - «moldovenesc» - român determina preferintele glotice ori zona de subdictie fonica a limbajului actual de care uzeaza bastinasii vorbitori ai românei. Exista oare un raspuns la întrebarea daca aceasta aculturalizare este fondata pe incompetenta lingvistica sau pe atributele sociale? Mihai Eminescu scria ca a astepta sa culegi dintr-un pamânt altceva decât ceea ce a fost semanat în el ar fi o copilarie [3, 331]. Uzajul aberant si incorect violenteaza echilibrul existent al limbii literare. Modelele lingvistice exterioare (factori extralingvistici) sau schimbul de cuvinte prin rostire si auzire semnifica «reaua folosire a cuvintelor» (A. Plesu) «limba pasareasca» (M. Eminescu). Aici corelatia- cultura — cultivarea limbii si antinomia corectitudinei — eroare a vorbirii evidentiaza anumite modele glotice, care configureaza specificul limbii vorbite gen: «astazi, iolki-palki, nu am dostait tovar importnîi» («astazi, din nefericire, nu am facut rost de marfa de import»). Aceste «nazdravanii verbale» basarabenesti