SALON POETIC 2010

GABRIELA TOMA

urca odata cu mine
urca odata cu mine
mai sus decât poate liftul sa te duca
vei întelege:
mintile noastre sunt niste diapozitive
imaginile se reiau dimineata:
trupul meu gol
lânga trupul tau gol seara ne uitam la un film
adormim mereu când otik frânge gâtul porumbeilor pentru prietenul lui,
vecinii bat în usa umeda a apartamentului
pe care a crescut muschiul verde
noi exista în agenda lor cu plata la întretinere.


ritmul celelialte inimi
calutul de mare îsi schimba culoarea pielii în palmele
mele
viseaza fuga printre alge
eu privesc de aici
fuga fratelui meu Abel din fata rachetelor,
teama londonezilor invadati de pescarusii flamânzi ascult
ritmul tobelor pocal, bataile în metalul încins
în metalul tare
apoi usor în geam
lucrurile din jur devin albastre
între nopti
la întoarcere, strada e mai mica
rudele dorm
în paturile acoperite de muschiul verde
deschid ferestrele doar
când se anunta la radio curcubeul,
vecinul pitic de alaturi perforeaza peretii
ca sa nu-si piarda mintile. copiii desprind coaja copacilor din fata blocului noi ajungem acasa si


vecinul Lazar
pândim
semnele care ar putea sa ne apara pe trup
spunem lucruri ciudate într-o camera mica dupa atâtia
ani
grabeste-te
(eu merg mai repede, alerg)
un vecin îsi sapa tunel spre camera ta
sa te avertizeze, sa-ti aduca presa
sa te mngâie si sa râda cu tine la comediile de vineri
seara,
lasa-l sa intre
vecinul lazar
va sti întotdeauna sa-ti spuna pe nume.


el îmi lasa dimineata
el îmi lasa dimineata
pe tapetul peretilor
cuvinte de dragoste
eu cobor încet din patul umed sunetul si lumina din încapere se deplaseaza
în oglinda zgâriata
cu acelasi desen de linii negre.
el îmi lasa dimineata o taietura în palma; doarme gol
cu spatele la mine în fiecare noapte.


postasurimi aduce vederi din germana
postasul îmi aduce vederi din germania
unde sunt tot mai multi oameni singuri.
la geamul vecin cearsaful negru se zbate ca un doliu
cu tot alaiul de cucuvele
picioarele îmi sunt albite de sarea marii si de frig.
lânga mine doarme un barbat cu febra
dimineata, o briza densa ne separa trupurile,
doi brancardieri ne cara trupurile în mare.