PRO DOMO

LIUBA-DRAGOSTITA BUJOR

În ziua de 6 decembrie a.c.,, la sala Mantu, s-au decernat premiile Societatii Scriitorilor „Costache Negri" si ale revistei Porto-Franco, la care au participat, ca invitati de onoare, dl. academician Mihai Cimpoi de la Chisinau, împreuna cu un alt scriitor din Basarabia, al carui nume, spre rusinea mea, nu-l cunosc, desi ne întâlnim pentru a treia data, la întâlnirea anterioara mergând la mine acasa, de unde a luat un sac plin cu carti, plus cele daruite d.lui academician si domniei sale.
Cu aceasta ocazie am cumparat una din cartile dânsului, pe care am bagat-o în geanta, fara sa o rasfoiesc. Voiam sa mai cumpar înca una. Domnia sa m-a întrebat pe care o vreau. Alegeti-o dvs, i-am spus. Asa am ajuns în posesia cartii „Pietre printre ierburi". Cum si pe aceasta am bagat-o în geanta fara sa o rasfoiesc, nu am stiut despre ce este vorba.
Vineri 11 decembrie m-am intemat în spitalul militar, sectia cardiologie, deoarece nu ma simteam bine. Ca sa am ce citi, cât voi sta pe patul spitalului, am luat cartea a doua, aleasa de scriitorul basarabean, al carui nume îmi era înca necunoscut. Dupa investigatiile de rigoare si începerea tratamentului, care în trei zile mi-a rezolvat problema de sanatate, am luat cartea sa citesc. Asa am aflat ca autoarea se numeste Liuba-Dragostita Bujor, cartea având titlul „Pietre printre ierburi", iar cel ce mi-o recomandase era scriitorul Vlad Zbârciog.
Citind poezia de pe prima pagina, versul „Copil, de sfânta dragoste privat..."m-a nedumerit, determinându-ma sa atac cartea selectiv, prima lectura fiind „Plâng lacrimi de copil orfan...", aflând ca autoarea nu si-a cunoscut parintii. Din alte bucati incluse în carte, am aflat ca a fost crescuta de niste rude care o voiau sluga în gospodaria lor. Numai ca orfana si-a luat soarta în propriile mâini, reusind sa învete, facând si facultatea, în final ajungând scriitoare, poeta, compozitoare si interpreta a propriilor cântece, interpreta de certa valoare.
Am comparat stradaniile sale pentru a se realiza, fara sa se gândeasca sa se expatrieze, cautând mai binele, cu toate greutatile întâmpinate în Basarabia natala, cu fuga intelectualitatii din România, pregatita de stat, spre vestul slujbelor mai bine platite, act de tradare ce nu le face cinste caci si România are nevoie de luminile lor.
Cu aceasta durere în suflet, am citit cartea din scoarta în scoarta, reusind sa aflu cât de grea a fost si înca este în Basarabia însângerata viata românilor de acolo, în mod deosebit a celor care prin scrierile lor sustin limba româna, grafia latina, apartenenta la natia româna. Am ramas profund impresionat de suferintele scriitoarei
Lucia Purice, precum si de marele devotament al sotului sau — scriitorul Vlad Zbârciog, care a îngrijit-o timp de 15 ani.
Am plâns alaturi cu autoarea, când am citit despre durerile Ludmilei, exilata în Grecia la munca, pentru a încropi cele necesare familiei, ce tânjea dupa o vorba româneasca, durere care i-a fost ostoita de scriitorul Vlad Zbârciog, care i-a telefonat de mai multe ori, pâna s-a putut întoarce definitiv acasa, acasa la Chisinau.
Nu mi-e rusine sa recunosc ca am lacramat si când am aflat despre destinul tragic al Mariei Dragan, despre „Jeana d'Arc a Basarabiei", despre „Baiatul cu vioara" sau „Orfana de doua ori"; caci baiatul i-a plecat în Canada — mi se pare, iar fiica în Israel.
Marturisesc ca am ramas profund impresionat de dragostea de tara, de popor, de limba româna si de zbuciumatul trecut istoric al scriitorilor români din Basarabia, patrioti pâna la sacrificiu, amintindu-mi de cosmopolitismul unora dintre românasi si mai ales pentru grija de buzunarul propriu, al unei însemnate parti a conducatorilor postrevolutionari, precum si de capitalismul salbatic în care traim, care pe care fiind sloganul multor politiceni, motiv pentru care, vazând de la scriitorii români din Basarabia însângerata, ca se poate si altfel, m-am gândit ca nu ar fi rau daca Biblioteca „V.A: Urechia" ar invita, în cadrul salonului „Axis Libri", într-o joi, pe scriitorii din Basarabia Liuba-Dragostita Bujor cu sotul domniei sale dl. Vlad Zbârciog — autor a 25 carti, romane, versuri, povestiri si nuvele, eseuri.
D.le director Ilie Zamfir, pe când un regal cu cei doi scriitori din Basarabia etern româneasca?