INTERVIUL PORTU-FRANCO

cu scriitoarea Galina FURDUI
(Chisinau)


«CAUZA TERESTRA IN CORAPORT CU DIVINITATEA»

Vitalie Raileanu: D-na Galina Furdui, sunteti poeta care si-a pus numele în fisierul bibliografic si biografic al literaturii din Republica Moldova. Spuneti-mi, va rog, cum ati reusit sa veniti într-un an de zile cu tocmai 3 carti?
Galina Furdui: De fapt, cu doua carti de autor, a treia, „Lumini pentru Templu", vizând activitatea-mi în viziunea criticii literare de ultima ora. Am publicat în acest an cartile intitulate „Nihil sine Deo" („Nimic fara Dumnezeu") si „Albzburator", un minivolum de versuri lirice. „Nihil sine Deo" e o antologie de autor tratând corelatia terestru — transcendental, file în care am concentrat piese la tema anuntata si care scot în evidenta unele manifestari ale cauzei terestre si coraportul ei cu Divinitatea. În cartea „Albzburator" versurile vin cu tenta meditativa mai mult, insistând în starea de aripa a emotiei plasate în lumina. Cum am reusit publicarea lor, ma intrebati. Pur si simplu Omul daca insista - reuseste.
VR.: În fond, talentul este si o lunga rabdare. Actuala editie, „Albzburator", e o încercare de a pune poezia într-o carte de buzunar, lucru care mai vine cu acea frumoasa tentativa din anii 70. „Albzburatorul" nu e altceva decât poezia care caracterizeaza în mod deosebit autoarea si sesizeaza acest cuprins, un enunt ca poezia nu are vârsta, poezia e cea care stoarce din noi preocuparile si într-un fel chiar explica un anumit fenomen. Care este fenomenul pe care l-ati picurat în cuprinsul volumului respectiv?
G.F.: Poezia, ca si arta în genere, nu poarta însemnul vârstei, dat fiind ca are alta provenienta decât efemeridele specifice terestre. Izvorul poeziei e cu radacina pretutindeni, energia transfigurata în cuvânt renascând mereu din spatiul ce sta în afara notiunilor de timp sau loc. Or, timpul tine de masuratorile fixate pentru ipostaza cu numele de Om întru sporirea capacitatilor vibrationale benefice în cadrul universului. Noi, oamenii, cream timpului substanta si importanta. Prin intensitatea valorica vibrationala. Poezia e conglomeratul energetic al acestei stari vibrationale care emana lumina, iar lumina, pentru ca e de provenienta divina, se situeaza în afara timpului, deci si a vârstelor si pentru expresia umana pe nume poezie.
V.R.: Observam ca poeta Galina Furdui nu experimenteaza, si nu se vrea ultramoderna cu orice pret, desi cunoaste foarte bine poezia contemporana si ceea ce a însusit, ceea ce a reusit este tonul firesc, tonul colocvial si competitiv plin de suplete si nepretentios. Poeta nu are nici o predilectie pentru ritmurile exterioare, mecanice, bine masurate. Versurile ei sunt, în fond, niste versete care se adapteaza fara eforturi evidente ale ritmului interior în care se înscrie toata respiratia afectiva, meditativa a autoarei. Ce semnifica pentru D-stra, stimata doamna, poezia în general?
G.F.: E starea în care ma simt firesc, ma simt acasa, departe de agiotajul strazii, de grijile cotidiene ce tin de alte registre. E, probabil, o evadare, e fuga de sine, de egou, un fel de contopire cu alte spatii, cu Întregul, cu Lumina. Aici îmi astept unda pentru descatusare întru purificare pe cararea spre alte registre ale simtirii, ale cugetului. Notiunile de modern, postmodern, ultramodern, pe care le pomeneati mai sus, tin si ele de sageata ceasornicului, deci apar si dispar.
Poezia veritabila ramâne prin focul etern pe care îl poarta — conlucrare activa a spatiilor cunoscute si mai putin cunoscute noua. Accept modernismul, ba chiar îi creez spatiu în interiorul edificiului traditional ca forma. Dar îl admit numai în starea de graunte, de substanta inovatoare, vibrând în alcatuirea unui nou mod de a gândi, dar unul de durata. Jocul de artificii e abil colorat, dar se destrama pe loc. Vorbesc despre literatura si nu numai.