PUNCTE DE VEDERE

CUCERIREA sau APARAREA INDEPENDENTEI?

Am ascultat pe 8 mai 2009 la ora 18, alocutiunea d-lui Presedinte Traian Basescu, sustinuta si cu ocazia sarbatoririi Zilei Natiunilor Unite, cu care prilej a spus ca în 1877 România si-a dobândit independenta fata de Imperiul Otoman, fata de care stiu ca eram legati doar prin relatii de "ALIANTA INEGALA", stabilita prin tratative bilaterale, purtate de trimisii lui Mircea cel Batrân si Vlad Tepes, pentru Tara Româneasca si ai lui Bogdan cel Orb, Petru Rares si Vasile Lupu pentru Moldova, rezultatul fiind consemnat în asa-zisele Capitulatii, din analiza carora nu rezulta ca tarile române si-ar fi înstrainat cândva atributele de state independente si suverane.
Acelasi lucru a spus un specialist în istorie militara. Realitatea, însa, nu este aceasta. Dupa cum consemneaza majoritatea istoricilor, când Moldova si Tara Româneasca au fost puternice, turcii au respectat obligatiile bilaterale asumate, anume de a le oferi protectie, în schimbul unei dari anuale. În niciuna din cele 5/cinci/ Capitulatii nu s-a renuntat la atributele speciale ale unui stat independent si suveran, cum sunt dreptul de a avea armata, de a purta tratative cu terte tari, de a purta razboi si a face pace. Este adevarat ca atunci când Domnitorii erau slabi, otomanii abuzau, încercând sa nesocoteasca prescriptiile Capitulatiilor rezultate din tratative bilaterale, dar niciodata nu au calcat autonomia acestor tari, Dunarea ramânând hotar de neclintit între tarile române si Poarta. Sa nu se uite ca un adagiu latin spune "Nemo suo jure male uti debet".
Cei care spun ca Razboiul din 1877/78 a fost Razboi de cucerire a Independentei fac jocul Rusiei tariste, urmata de Rusia comunista, care urmaresc sa ofere temei în Dreptul Gintilor raptului savârsit în 1812, când a fost rasluit din trupul Moldovei tinutul numit Basarabia, actiune realizata prin tradarea fratilor Moruzzi, prin coruptie si daruri. În proiectul tezei mele de Doctorat în Stiinte Politico-Economice, publicat în 2003, în care am analizat relatiile româno-otomane timp de 5 veacuri/1369-1877/ , am ajuns la concluzia ca. Moldova si Valahia nu au fost vasale niciodata Portii. Atunci se pune întrebarea care erau relatiile româno-otomane, mai ales în epoca fanariota, când abuzul sultanilor tot mai slabi, erau mai evidente?
Raspunsul este dat de boierii munteni si moldoveni care, la Congresul de la Focsani din 1772, au cerut delegatilor Prusiei, Austriei si Rusiei "respectarea vechilor drepturi, consfintite prin vechile tratate". Revolutia din 1848 a avut net caracter antiotoman.
Când a abdicat la 11 feb. 1866, A. I. Cuza a lasat tara cu autonomie totala, ce avea prestigiul ridicat, purtând tratative si încheind conventii cu terte tari, avea reprezentanti în strainatate, tratativele cu alte tari având loc în conditiuni de egalitate. În atare situatie, România a încheiat cu Rusia, la 4/16 aprilie 1877, o conventie prin care permitea trupelor ruse sa treaca spre Dunare, aflându-se în razboi cu Turcia, care nu respecta clauzele tratatului de la Paris din 1856. Actiune de stat independent si suveran!
Poarta otomana refuzase cu ostentatie revendicarile tarii noastre, de a respecta vechile tratate, cum facuse si cu cele 7 puncte ce-i fusesera trimise la 16/18 iunie l 876. Dupa cum a spus Aleco-pasa "Turcia se considera ca fiind în stare de razboi cu noi inca de când am încheiat conventia cu Rusia". Mai mult decât atât, artileria turca a bombardat Braila la 21 aprilie/2 mai, orasele Calafat, Bechet, Oltenita si Calarasi la 26 aprilie/9 mai, in acelasi timp bande de bazbuzusi au atacat malul românesc, producând asasinate si jafuri, acte care nu ne permiteau sa ramânem neutri.
În atare situatie, ziarul Românul din 25 aprilie/7 mai a solicitat proclamarea "INDEPENDENTEI ABSOLUTE", adica renuntarea la legaturile de "alianta inegala" cu Poarta otomana, care nu ne mai putea acorda sprijinul necesar în momente grele, deci nici darea anuala nu mai avea pentru ce fi platita. La 29 aprilie/11 mai Adunarea de la Bucuresti a votat cu 58 deputati pentru, 28 împotriva si 5 abtineri, o hotarâre prin care aproba masurile Guvernului fata de agresiunea otomana care se considera în razboi cu România, bombardându-ne orase de pe malul Dunarii, recomandându-i-se "sa puna toata staruinta si sa ia toate masurile spre a apara si asigura existenta statului român si natiunea de sine statatoare sa poata îndeplini misiunea sa istorica. Se cuvine sa fie scos 1n evidenta faptul ca motiunea, votata a doua zi si de Senat...