ESEU

Interferente între literatura medievala
si basoreliefurile Catedralelor

Arta Catedralelor Evului Mediu este o învatatura: a Bibliei, a Evangheliilor, a credintei. În acelasi timp, este o poveste pentru un timp în care, neputându-se citi în latina, setea de naratiuni trebuia împlinita prin privire. Si aceasta privire se hranea din Cartea sculptata, Catedrala, pe care oamenii secolului al XV-lea au numit-o Biblia saracilor. Din basoreliefuri, fresce, sculpturi, vitralii, dar chiar si din simpla arhitectura, omul de rând al Evului Mediu auzea de literatura religioasa cu exemplele sfintilor, de dogmele religiei, de virtuti si ispasirea pacatelor. Orice forma de arta a Catedralei ascundea o idee, un simbol religios, înteles de oamenii Evului Mediu.
Cel mai important secol al reprezentarii acestor învataturi în arta Catedralelor în Franta este, dupa parerea specialistilor, secolul al XIII-lea, dar el nu ar fi fost astfel daca nu ar fi avut de timpuriu variante de exprimare atât de edificatoare. Centrele de la Chartres, Lyon si Rouen sunt considerate a avea caracter ecumenic. Inspirându-se din Textele Hagiografice, din Evanghelii, din Literatura, artistii au creat o adevarata stiinta a iconografiei care avea
la baza canoanele bisericii si principiile Dortilor, legile esteticii — toate conlucrând la trezirea în sufletul
credinciosului a sentimentelor de pietate, credinta, dorinta de ispasire, interes pentru cunoasterea faptelor personajelor sfinte, în sfarsit, acele stari create de sublim, grandios si colosal. Alaturi de alimentarea „starii de
creatura", Catedrala învata si umplea si cu speranta sufletul „sfintei plebe a lui Dumnezeu". Caci, alaturi de
Miracolele si Misterele din literatura Evului Mediu, minunile sfintilor infatisate pe portaluri întareau credinta
oamenilor în victorie. In acelasi timp, biserica va conlucra în ei la lupta împotriva pacatului si la speranta mântuirii.
Viata sfintilor, din care se vor inspira artistii Catedralelor, era cuprinsa în Lectionnaire, cartea de lectura a corului Catedralei. Lectionnaire continea extrase din legendele cele mai faimoase. Este vorba de Vie des Pô'res du dsert, L'Histoire des Aptres d'Abdias, les Dialogues de Sf. Gregoire le Grand, le Martyrologe de Bede. Vine rândul lui Jacques de Voragine, care, la sfarsitul secolului al XII-lea, scrie Legenda aurie, de fapt se inspira din Lectionnaire, la care mai completeaza, mai adauga legende noi. Din acel moment, cartea devine celebra pentru ca oricine putea citi istorisiri care pâna atunci nu erau decât în cartile liturgice. Legenda explica, dupa L. Mâle, toate basoreliefurile si vitraliile legendare ale catedralelor. Orice profesie avea sfântul ei. Regi ca Sfântul Ludovic, papi ca Sfântul Grigore, cavaleri ratacitori ca Sfântul Gheorghe, cersetori ca Sfântul Alexis, o întreaga existenta umana devenea pentru crestinul de rând un tezaur de întelepciune, gasind în fiecare dintre personaje un model de viata si un model spiritual. Legenda Aurea îi învata pe saraci sa-si imagineze alte timpuri. Din desert pâna la malul unor râuri îndepartate, saracul credincios cunostea, gratie Legendei Aurii, viata întregii crestinatati, imaginarul medieval parcurgând timpul întreg si toata lumea. Fascinatia cartii consta si în adevaruri, nu numai în minuni si miracole. Unele hagiografii semanau cu povesti cu zâne eroice, vieti ale sfintilor, cu adevarate romane. Viata Sfântului Gheorghe, a Sfântului Christophe, a Sfântului Eustache aduceau a romane de aventuri, care îmbogateau dupa L. Mâle si încântau sufletul unui popor copil. Conducându-i dincolo de limitele realitatii, Jacques de Voragine alimenteaza farmecul legendelor si prin prezenta îngerilor. Toate acestea explica motivul pentru care artistii Evului Mediu au interpretat cartea lui Voragine, preferând de multe ori trasaturile umane ale vietilor înfatisate în ea.
Intreaga arta a Catedralelor este mai ales arta
narativa. Vitraliile si basoreliefurile sunt pagini grandioase din celebra Legenda. Ele însele formeaza una dintre cele mai frumoase carti. Vitraliul, urmarit de jos în sus, prezinta Legenda Aurea în întregime. S-a mers pe ilustrarea esentialului, eliminând din textul literar ceea ce parea neclar. Respectul, sfintii pictati sau sculptati îl trezeau prin atitudinea supraumana, solemna. Arta aceasta, reprezentând sfinti, devine o arta idealista, în care trebuia sa transpara sufletul celui sculptat sau pictat.
Exemple ca Sfântul Martin (Chartres), Sfântul Modeste, Sfântul Teodor, la Reims Sfântul Nicaise, la Amiens exprima minunat strafundurile sufletesti. La Chartres si Amiens, Apostolii par a semana cu Iisus, care, prin spiritul sau, i-a facut perfecti. Timp de 300 de ani, arta Evului Mediu a continuat „sa lucreze" la reprezentari de oameni superiori, prin aceste ilustrari artistii ajungând sa perceapa moralitatea umana.