FISA DE ISORIE LITERARA

Costachi Conachi -
debutant postum ca poet

Publicatia Bucovina, „Gazeta româneasca pentru politica, religie si literatura, cum se subintitula, care aparea la Cernauti (1848-1850( a tiparit, pe prima pagina a numarului 5 din ziua de vineri 11 martie 1849 doua poezii de Costachi Conachi: Silvia si Ochi frumosi.
Pâna atunci, poeziile marelui boier, deopotriva de mare carturar decedat la 4 februarie 1849, la peste optzeci de ani, circulasera în manuscris. Debutul editorial se va produce în deceniul urmator: Poesii, Alcatuiri talmaciri. Iasi, 1856, cu o precizare a Caterinei Conachi¬Vogorie, din 5 aprilie 1856: „Ca fiescu omagiu catra pomenirea parintelui meu, Logofatul Conachi, si în nadej de ca aceste a sale scrieri ar pute aduce tarii noastre vre un folos, slujind de înzestrare si adaos literaturei pamântene — le dau la iveala." Confirmarea avea sa vina.
„Conachi, cel mai complex si mai profund poet erotic de pâna la Eminescu, scria în urma cu trei decenii acad. Eugen Simion, referindu-se la începututrile poeziei nationale, compune Mestesugul stihurilor românesti pentru a instrui si a face placere unei prea cinstite cucoane. /.../Erosul provoaca, asadar, nu numai poezia, dar si prozodia." (Eugen Simion. Dimineata poetilor. Cartea Românesca, Bucuresti, 1980, p.28)
De altfel, poetul-carturar era initiat în tainele geometriei ca inginer hotarnic, fiind un virtuos în cunoasterea limbilor vechi (elina), orientale (turca) si moderne (franceza). Descendent din familii de razesi, era cel mai bogat latifundiar al timpului, urcând pe treptele arhondologiei moldovene pâna la aceea de logofat si candidat la scaunul de domnie a Principatului Moldova (1834), fiind preferat Mihail Sturza de catre Sublima Poatra. (Paul Paltânea. Note la o genealogie afamiliei Conachi, înLimba,ri literatura, 1986, p.640-647).
În presa româneasca a veacului al nouasprezecelea, îi vor mai apare si alte poezii, cum sunt, de pilda Slanicul (1819, avg.3) si Ah, durere, în revista „România literara" a lui Vasile Alecsandri (Iasi, nr.19, 21 mai 1855). in aceeasi publicatie, Costachi Negri va semna o nota de prezentare privind viata si opera logofatului poet (nr.6, 6 februarie 1855), anuntând aparitia vol. Poesii, mentionat mai sus, urmat de o a doua editie, în 1887, cu acelasi cuprins: o suta de poezii originale si cinci traduceri. In secolul al douazecelea, editiile poeziilor lui C.C. se vor datora lui Ion Pillat (Bucuresti, 1940), Ecaterina si Alexandru Teodorescu (Bucuresti, 1963), Efim Levit (Chisinau, 1978).
Opera lui s-a bucurat de aprecieri de critica literara. În 1821, publicatia „Biblioteca româneasca" (Budapesta, 1821, 1829-1830, 1834) îl include printre cei 15 scriitori de expresie româna (Petre Maior, AL. Beldiman, Ioan Teodorovici s.a.) cu lucrari si traduceri. Lista continua cu enumerarea celor care contribuie baneste la cultura româna, cumparând carti ori donând bani pentru tiparirea lor. Asa a procedat nu o data si C.C., sprijinind, de exemplu, revista „Albina românesca" a lui Gh. Asachi, abonându-se, în 1830, cu zece exemplare si achizitionând tot atâtea din vol. Tratatul de Pace de la Adrianopol, editat de Institutul „Albinei" din Iasi. (Sa mai adaugam faptul ca, în acelasi an 1830, C.C. a facut parte din delegatia de moldoveni care a alcatuit textul Regulamentului Organic, alaturi de vistiernicul Iordache Catargiu, vornicul Mihail Sturdza, aga Gh. Asachi si vistiernicul Const. Cantacuzino.)
Filoromânul Wilhelm von Kotzebue (1813-1887), diplomat rus si scriitor german, casatorit cu o românca din familia Cantacuzinilor, a tradus poezii populare românesti (Miorita, Novac, Constantin Brâncoveanu s.a.) si culte din creatiile lui C. Conachi, C. Negruzzi si D. Bolintineanu. La 1873, în „Revista contimporana" din Bucuresti, G. Sion a publicat conferinta Suvenire despre poetul Conachi tinuta în sala Ateneului Român, iar Grigore Andronescu va publica un studiu dedicat operei poetice a lui C.C. în „Revista literara.
Peste ani, se vor înmulti exegezele si materialele documentare.
Vor scrie doct si cu aplomb: Gh. Bogdan-Duica (1903),N. Iorga (1921), Ch. Drouet (1930), D. Popovici (1942), G. Calinescu (1954), Paul Paltânea (1986), AL. Piru, Paul Cornea, Neagu Perianu s.a. Cuvintele lui G. Calinescu întregesc portretul boierului carturar-poet: „Cum poetul nostru e un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu islic, antreu si iminei, ducând omagiul pâna la târârea în pulbere si la închinarea ortodoxa si tristete occidentala pâna la pandalii si istericale, efectul e dintre cele mai originale." (G. Calinescu. Istoria literaturii române. Compendiu, Editura pentru literatura, 1968, p.50)
Opera lui Costachi Conachi îsi are locul de cinste în sfera patrimoniului spiritual national românesc.
MIRCEA COLOSENCO