SCRISORI NETRIMISE
de Sterian VICOL

SERPOAICA

Când zboara pe dealuri lebada iernii
si înspre ziua drumurile satului
par sicrie albe lunecând printre care,
mi-aduc brusc aminte de serpoaica
plina de oua din Râpa Zbancului
Râpa Zbancului se evapora ochiul
de apa din care beau fetele lui Chirapont
când mergeam cu vacile la pascut,
când Alistir, flacaul din flori,
o cauta pe Maria în timp ce eu
urmaream serpoaica s-o vad cum arunca
ouale în iarba zimtata din fundul
Râpii - Mai încolo statea cineva
si plângea fiindca statea si plângea,
fiindca era duminica si fecioara maria
o astepta în biserica...
Acum e duminica, te vad prin sunetul
clopotului nevazut de parinti,
e duminica acum când scriu, numai
asa eu te vad cum tu îti amintesti
de serpoaica aceea, când vine pe dealuri
lebada iernii si drumurile satului
par sicrie albe lunecând cu casele
albe ca ouale serpoaicei aruncate
în iarba ascutita din fundul Râpii
din tinutul Zbancului!

P.S. Am scris-o fara sa vreau, în Sala Amfiteatrul de la'Teatrul National Bucuresti, 1n timp ce era ales presedinte, mai bine-zis reales, d-l Nicolae Manolescu. Am scris-o fara sa vreau si i-o dedic din toata