TINERI POETI DUNARENI

DIANA
MANAILA MARANDICI

Poemul Lui

"...câta nebunie
sa ne întâlnim într-o zi pe hârtie
ne rasfoim curiosi ca pe un best-seller"
unii ma privesc ca pe un bazar
am de vânzare un somn atât de frumos
o priveliste lina ca o femeie blânda
dragastoasa
o intunecare si o unduire pot astepta nefirescul
am o pozitie ferma
niciun genunchi nu ar zburda fara întelepciune
clipa este o piatra pe care îmi voi aseza coapsele
o voi presara
s-a facut aghiasma în vene totul devine aproape
cineva a intrat cu iubire altcineva îmi aduce lumina lasati-ma sa ma întristez lasati-ma
vreau sa va sarut
voi fi o cadere de ape.


***
ar fi trebuit sa îmi scrii
pentru ca din mine
pietrele au început sa cada ca dintr-un zid nemângâiat
pasi marunti Pe scari
o femeie
cu umerii goi


***
doua secunde ne-a luat sa ne îndepartam cât si o ciupitura de ac
ca si atunci când mi s-a luat sânge ultima oara cineva a plecat cu sângele meu nu se stie unde
nu se stie cât timp l-a descântat
sa-mi masoare penumbra si cantitatea de tine în mine
asa s-a întâmplat si cu noi
noi care ne scriam visele pe poteci fiecare în dreptul urmei celuilalt
ne faceam cararuie
asa mergeam prin lume
ca niste misionari
aveam un viitor sigur
asta am crezut noi
ca se cheama iubire...


noi
ne-am cunoscut într-un poem nescris
oamenii si-au compus ideile în irisii nostri
viata a zburdat de la mine la tine cu un copil pe brate
unul lânga altul
doua cercuri pe apa îndepartându-ne
îndepartându-ne...


(desene peasfalt)
florina îsi întinde bratele de celofan poemul apasa pe vene
florina ticaie
astazi i se vor arata semnele
într-o zi au condus-o în lanul cu maci acolo se iubeau doi frumosi
pentru ultima oara
ea a scris despre sângele lor
si poemele i-au putut boteza împreuna