O MARE ROMANCIERA:
HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Biografia dinainte de bibliografie
de IOAN HOLBAN

1876. La 8 decembrie s-a nascut la Ivesti, resedinta de plasa a satului Bucesti (locul natal al lui Stefan Petica), Hortensia Bengescu. Ea este fiica lui Dimitrie Bengescu, capitan în garnizoana Ivesti, de origine olteana, în vîrsta de 32 de ani si a lui Zoe Stefanescu, moldoveanca, profesoara, în vîrsta de 16 ani, provenind dintr-o familie de învatatori din Iasi; casatoria parintilor Hortensiei s-a produs doi ani mai tîrziu, la 20 noiembrie 1878, Zoe Stefanescu aducînd ca zestre „una mie cinci sute de galbeni". Iata ce spune prozatoarea despre parintii sai în cîteva rînduri autobiografice, scrise probabil în anii 1947- 1949 si gasite de Camil Baltazar la Elena Stamatiad, fiica Hortensiei: ,,... Fiica unica a unui brav soldat, generalul Dumitru Bengescu, si a devotatei si blîndei mame moldovene, de fel din batrinii Iasi, cu studii de profesoara. Intelectuali amîndoi, au încurajat predispozitia mea spre învatatura, totodata ocupîndu-se de formarea caracterului meu. Deodata cu abecedarul, am învatat ca Ion, soldat de ordonanta al tatalui meu, trebuie socotit ca un prieten al casei noastre. Mama mea era cea mai blînda faptura; ea cu rabdare m-a învatat slovele, apoi cititul în limba noastra scumpa, cît si în limba franceza, caci zicea ea: «cînd nu înveti o limba straina de timpuriu, e mai greu pe urma». Tatal meu, desi mult ocupat, gasea totusi timp pentru a-mi vorbi de scriitorii si poetii români si francezi pe care îi cunostea, încurajând aplecarea mea spre compozitia literara...". În durata copilariei petrecute în micul tirg din sudul Moldovei, scriitoarea descopera intiiul semn al unei vocatiuni" într-o „compozitie asupra celor patru anotimpuri, care ocupa patru linii de caiet"; dorinta secreta a tatalui si îndemnurile mamei au canalizat interesul copilului spre visarea „lucida" din fata caietului de teme la limba româna.
La acestea se adauga si un stimulent, mult mai puternic cu certitudine, venit din familia tatalui; Hortensia este nepoata generalului Bengescu-Dabija, autor dramatic de succes în cea de-a doua jumatate a veacului trecut, membru al „Junimii" din 1868, colaborator la „Convorbiri literare". A tradus librete de opereta si a scris urmatoarele piese: O palma la bal mascat, Radu III cel Frumos, Cucoana Nastasia Hodoronc, Pygmalion (un adevarat triumfla premiera de la 4 februarie 1886 cînd au jucat C.I. Nottara, Gr. Manolescu, V. Leonescu), Amilcar Barca generalissim al Cartaginez Silvina Doamna, Crima sau virtute, Mustrare de cuget (aceasta ultima piesa, din 1913, va coincide cu debutul scriitoarei în„Viata româneasca"). Succesul de public al pieselor unchiului sau stimuleaza interesul pentru literatura al viitoarei prozatoare: „Din copilarie îl admiram neconditionat: era poet, dramaturg. În admiratia mea se cuprindea persoana, opera lui, cît si privilegiul meseriei sacre, fara discriminare. Am cunoscut prin el bucuriile materiale ale succesului literar".
1887 Hortensia este înscrisa ca eleva interna la Institutul de studii liceale „Bolintineanu" din Bucuresti, condus de Maria Angelescu (nascuta Bolintineanu si ruda - se pare - cu familia Bengescu). Hortensia a fost o eleva silitoare, preferînd disciplinele scolare care raspundeau structurii sale afective si placerii scrisului; picteaza, cînta la pian, învata bine la româna, franceza si germana (în anul scolar 1891-1892, în clasa a V-a adica, avea 10 la cele trei obiecte de studiu), dar e slaba la matematica si dexteritati. Timp de sapte ani, în „paradisul terestru al Institutului de studii liceale". Hortensia si-a cultivat cu asiduitate „lirismul în flamuri, poezia exasperata" - o „betie poetica" în care se pot recunoaste primele marci ale unui stil literar (cel din Ape adînci); „Iata pentru bucuria cunoasterii, studiile regulate, iar pe un alt plan recitari (în recreatiuni) cu interpretari hiperbolice, transpuneri de povestiri pe un plan înflacarat, piese de teatru vazute prin prisma unei desfatari disproportionate, o stare de gratie care îngaduia ca Shakespeare, Eminescu, neîntelesi în sensul strict, sa capete prin exaltare o comprehensiune. Compozitiile scolare se dezvolta si ele pe doua planuri: cele pe care le prezinta în nume propriu si care se îngradesc în oarecare disciplina dintr-un amestec de...