JURNAL DE CALATORIE

Popas la Bordeaux (I)

Pentru români, Franta a fost întotdeauna un miraj. Ne regasim în aceasta "sucursala a umanitatii". Într-un articol din 1920, Caracteristici franceze, Mihai Ralea scria: "Strainii vin în Franta pentru ca din toate tarile, Franta e cea mai apropiata de patria orisicui. (...) Se poate spune ca aceasta tara e o sucursala a umanitatii, nn rezumat logic si oarecum abstract al întregii categorii omenesti". Iar Mircea Eliade, 22 de ani mai târziu în Ginta latina e regina: "Ceea ce a supravietuit si continuasa creasca in_ fiecare tara latina a fost iubirea pentru Franta, «sora noastra cea mare», precum si cultul pentru valorile literare franceze. Punând Franta în centrul lumii latine - cum de altfel ea merita prin istoria si cultura ei - fiecare tara latina a erezut ca-si poate cunoaste fratii de rasa si de limba prin intermediul Frantei. Pentru noi românii, dar si pentru portughezi, spanioli ori italieni, Franta îmbina misiunea de centru al latinitatii cu aceea de luminatoare a lumii întregi. Toti latinii care soseau la Paris se simteau fericiti, deoarece se aflau nu numai în centrul culturii universale, dar si în inima rasei latine. Cu timpul aceasta idee s-a generalizat si s-a crezut ca a cunoaste Franta însearnna sa ai acces la toate valorile lumii latine; nu spusese Renan, de exemplu, ca oricare om civilizat trebuie sa învete franceza, deoarece va întâlni în aceasta limba tot ceea ce merita sa fie cunoscut din cultura universala?".
La începutul secolului al XXI-lea, ma surprinde actualitatea acestor consideratii. Ma regasesc în ele, iar faptul ca au fost simtite si gândite de mari intelectuali îmi da încredere în continuitatea de gândire româneasca. Ma asez la umbra lor pentru a simti racoarea binefacatoare a marilor spirite.
Prin sistemul de burse Comenius în programul Formare pe tot parcursul vietii al Agentiei Nationale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educatiei si Formarii profesionale, cu sustinere europeana (fonduri Comenius si FSE), am partieipat la un concurs de perfectionare organizat si sustinut de Alliance FranÇaise Aquitaine la Bordeaux, institutie fondata în 1883 pentru a raspândi limba, cultura si civilizatia franceza în lume.
Avem, când patrundem în alte spatii culturale, psihologia strainului: nu încetam sa ne miram, totul ni se pare inedit, facem neaparat comparatii. Intru, astfel, în atmosfera Jocului, orasul celor trei M: Michel de Montaigne, Montesquieu, Francois Mauriac. Literatura a precedat în memoria mea culturala cunoasterea acestor locuri.
Alliance FranÇaise Aquitane, înfiintata în 1883, este cea mai veche institutie pentru promovarea în lume a limbii si a culturii franceze. Desi un loc modest ca arhitectura, institutia este vie, animata de oameni din toata colturile pamântului. in pauza, la etajul întâi si al doilea, auzi vorbindu¬se toate limbile. Esti în plin mit Babel. Devenim prietenosi, ne zâmbim, vorbim limba franceza. Dintr-o data, limba franceza a devenit un liant. Ne împartasim impresii, gânduri despre noi si locul de unde venim, ne împartasim admiratia pentru Franta. Între zidurile închise, se deschid zarile prieteniei, ale apropierii umane. România, Suedia, Spania, Turcia, Germania, Columbia, Japonia, Peru încap într-un dialog. Fiecare purtam cu noi o farâma din tara din care venim... Este reconfortant sa stii sau sa banuiesti ca un om întors în locul lui de sub cer, în Asia, Africa, America de Sud sau Europa va povesti prietenilor lui si ceva despre tine. Ceva din spiritul natiunii careia-i apartii va patrunde pâna acolo pe calea prieteniei firesti, nu a relatiilor diplomatice.
Personalul de la Aliiance Francaise Aquitaine manifesta amabilitate si politetea specific frantuzeasca, având aerul senin, calm, reconfortant al unei lumi asezate, cu un respect evident al valorii.
Suntem zece români în grupa în care mai sunt eursanti din Suedia, Sapnia, Irlanda, Turcia, Germania. Noi, românii, aducem în aceasta sucursala a umanitatii, felul nostru de a fi, orizontul, spiritul nostru, limba noastra, îmbogatita cu atâtea neologisme romanice, începând cu anii '30 ai secolului al XIX-lea.
Ne mândrim cu marii români - Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran care au dat, în anii de dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, stralucire numelui român, punându¬si indubitabil amprenta în marea cultura a lumii Îi adaug pe Virgil Tanase, pe Matei Visniec - alti români care au cucerit Parisul. Adica lumea. Aducem cu noi acelasi entuziasm ca al înaintasilor, patrunzându-ne de spiritul Frantei.Am învatat în timpul acestor cursuri multe lucruri folositoare despre cultura franceza, despre modul de viata, despre spiritul francez, despre bucataria si vinul bordelez, produs de "grand cru" de Bordeaux. La acestea se adauga, însa, impresia coplesitoare a unei tari spre care privim mereu cu admiratie, cu dragoste, dar si cu putina invidie...
***
Bordeaux este un amestec de regional si de international, de clasic si modern, patriarhal si ritm trepidant, un spatiu de întâlnire în care fiecare poate veni cu povestea lui, cu istoria lui, cu specificul lui. Un oras care se misca (une ville qui bouge, cum spun bordelezii), care permite fiecaruia sa se exprime, sa experimenteze.

Ana Dobre
mai-iunie 2009