PAGINI DUNARENE

Drumul catre bucurie
de Sandel Dumitru

Costinel drag, Sper din tot sufletul sa te revad! Eu vreau sa fiu cu tine... acolo unde apa si, vântul racoresc inima, vreau sa fiu cu tine oriunde! Te rog sa nu uiti niciodata... ia tebea liubliu, ia hociu tolico tebea! la tascuiu pa tebea! Ti svet moih glaz, ti vozduh kotorim ia dishu.... nu-mi pot opri lacrimile! ! O sa-ti scriu mereu, o sa te iubesc mereu... Redde caesari quae sunt caesaris, et quae sunt dei deo !I Am mereu Biblia cu mine de mica, o ascundeam sa nu o distruga ocupantii, era o carte care apartinuse bunicului, si a fost tot ce s-a mai întors acasa din el, dupa razboi. Dar de obicei mai port cu mine o carte. Este un obicei care ma fereste de înghesuiala prostiei pe care o îndur în tramvai, în tren, etc. Asa ca citesc pe unde ma aflu, ca sa transform supliciu în placere. Nu conteaza ca stau în picioare, ori ca sunt în autobuz, în tren, în salile de asteptare, citesc când am câteva minute, dar si când am câteva ore la dispozitie. Mereu îmi iau cartea în geanta rufoasa si nu plec nicaieri fara ea. Ma autosugestionez sa sper în putin timp liber si port totdeauna o carte, chiar daca zile la rând nu reusesc s-o deschid. O scot din geanta imediat ce ajung, o pun undeva aproape de mine, pe birou si o privesc tânjind dupa ea toate cele cinci ore pline, doar am învatat sa astept, bunicul meu spunea: „calicului, rabdarea îi este leacul". La sfârsit îi multumesc cartii pentru rabdarea pe care a avut-o sa ma însoteasca, printre oamenii abrutizati de votca si mahorca. Si-i promit mai multa atentie acasa, cuibariti amândoi între sperante si dureri si atunci, ne contopim. Mi se întâmpla uneori sa trec pe lânga un barbat, sa-i simt parfumul obrazului proaspat ras, sa mi te-nchipui atunci când erai plin de puterea tineretii si nobil prin delicatetea ta înascuta. În patul meu se mai pastreaza acel parfum al anilor care s-au dus demult si mângâierea ta o mai sunt noaptea alintându-mi parul matasos. Când mângâi perna moale suvoiul amintirilor îmi umple casa. Nu banuiam ca atâtea lucruri te ajuta sa te recompui mereu. Atunci când într-un tramvai destul de-aglomerat, un barbat se apropie discret si instinctiv de o femeie ca sa-i miroasa parul, pe ascuns, plin de balsamul sapunului fin, iara ca ea sa-si dea seama, ori chiar daca-si da, fara sa protesteze. Atunci când doi tineri se saruta patimas uitând de lume pe strada, când mâinile lui sunt peste tot pe unde nu ar trebui, iar ea e fericita ca trupul barbatului o striveste de gard si-i simte mesajul erotic, fara sa-i pese de lumea ce-i priveste,- ca si cum ar fi de la sine înteles ca, acolo se petrece ceva intim si nu trebuie deranjati nici macar cu o privire. Atunci când stai pe perne aruncate pe podea si partenera ta se lasa usor pe spate, ca sa o iei în brate, si-i saruti ceafa, asa, prin întuneric. Atunci când ai petrecut primele minute de dragoste trupeasca cu ea, cea care se pastrase numai si numai pentru tine (sau cel putin asa îli place sa crezi). Atunci când cânti pe soptite un cântec, pe care pe vremuri mama ti-l cânta, sau când detectezi mirosul placut al barbatului iubit. Sunt frânturi existentiale care te fac sa te întorci catre tine, catre anumite momente ale istoriei tale, catre trairi pe care le uitasei, catre oameni de care ti-e dor, catre locuri în care nu (mai) ai voie sa calci sau care nu mai sunt. Bunica mea si-a terminat treburile prin curte si din camera ei gramofonul îi aduce aminte de Galatiul în care s-a nascut cântându-i Ciprian Porumbescu, Zâna Dunarii si Batrâneasca, excelente compozitii pentru pian. Strig la ea: vad progrese la tine, babusca!, esti pi calea seia dreapta! Ce poti sa faci în fata frumusetii?... Nimic... Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mângâietoarea lumina a lunii? Stau comoda pe scaunelul pianinei si-i ating clapele încercând „Tablouri printre amintiri", dar era mai interesant sa ascultpe Evgeny Kissin, Pictures At An Exhibition, da si tu drumul la muzica, pentru ca am sa-ti spun eu o poveste tare lunga. Ascultati, stimabili si stimabile, „Tablouri dintr-o expozitie". Da, sa le ascultati si nu le priviti, decât daca faceti asta bine si închideti ochii, sa reflectati, mai apoi. Pornim lunga plimbare printr-o galerie. Sunt acuarele pictate în calatorii de raposatul Viktor Hartmann. Iata- l pe Batrânul evreu, uite si Baba Yaga, Marile Porti ale orasului Kiev! Modest Petrovici Mussorgsky e ravasit de moartea prietenului sau si-si varsa amarul din suflet direct pe portativ, compunând o suita-promenada printre toate aceste tablouri. Ei, cu un astfel de regal m-am delectat eu aseara, au ele clipele astea, asa, o duiosie necalculata care ma farmeca cu totul. Stiai ca barbatii si femeile sunt îngeri care au numai o singura aripa ?