POETI DUNARENI

SANDA PANAIT

Tango-n apus
Pluteam
Pasind mi se parea ca-mi trag picioarele
Dintr-un vas
Plin de viermi care se arcuiau peste ele
Ca-ntr-o padure în care copacii
Se catara unii pe altii rupându-se parca programat-
O recunoastere a impertinentei
O cerfiticare a tranzitoriului vietii.

Pluteam
Într-un dans ce trece dincolo de individ
Într-o imagine mereu la fel dar niciodata identica
Precum argentiniana amintire a unei dimineti

Pluteam
Lasându-ma usor ca-ntr-o oboseala senzuala de tango
Peste glezna apusului.

Contemplându-l
Ne complaceam temporar în tremurul usor
Ca briza unui regret...


Slujba mieilor ologi

Biserica, e mai aproape decât suntem noi de noi uneori-si totusi...
Tot mai putini ajung la ea
si mai putini - o ating...! !!
Nu stiu de ce astazi se-nhgesuie la vecernii
Se pacalesc ca-i fura secretul lui Dumnezeu?
Mâinile lor, par mai degraba întinse în asteptarea catuselor
Nicidecum a împreunare spre rugaciune...
Nici crucea nu mai e la fel
fiecare îl rastigneste pe Hristos în felul sau,
Iar Dumnezeu - capata chipul pomenii
Din platourile întinse spre daruire.

Turme vin, mimeaza-nchinarea si pleaca-
ca un blestem în haine noi,
Sarmane suflete, miei vesnic ologi...! ! !


Fascinatia cupei*
Privirea ramase priponita pe imensitatea cupei.
Întotdeauna fusese acolo
Doar ca astazi,
Retrasa în permanenta pustietatilor interioare
Încerc sa disimulez singuratatile
Împachetând totul într-o hârtie pe care tocmai o descopar.
Lunecând usor în interiorul cupei
Simt mai aproape suflul frunzei cazute
În pori se încrusteaza o teama cosmologica...
Dar nelinistitoarea fascinatie a domeniilor cupei
Fara gura musca din mine

Îmi aprind o tigara.

Incremenita
Privesc teama cum creste otravindu-mi sângele
Îngerul meu
Cu care nu m-am întâlnit timpi îndelungati
Alearga în cercul închis de fumul tigarii.
Topaie neîncetat fara sa ameteasca
Miscarile lui deseneaza un joc de lumina
Care ma poarta pâna la capatul cupei...
În argintul slefuit care m-a închis înauntru.

Clipele mele seamana în umbra cupei
Cu niste zeite egiptene
Care-si acopera capul cu imitatia unei pasari
Cu aripile deschise.
Aici, descopar un timp
Ca o cetate fara ziduri
Care produce iradiatii pe care exteriorul nu le atinge.
Privesc marginea cupei!

*Din volumul "Fara îngeri" în curs de aparitie la Ed. Antares