SCRISORI NETRIMISE

de Sterian Vicol

Zile si drumuri

Câteva evenimente / secvente / întâmplari socio-culturale, dar si intime, adica sufletesti, mi-au înflorit zilele si drumurile mele spirituale, care sunt, de fapt, tot flsii de viata, le-am trait, cum se spune, plenar în ultima perioada.
• În chiar prima luna a anului, printre scame compacte ori destramate de nori, prin care se aratau ochiuri ale Marii Adriatice si ale Mediteranei, am calatorit cu avionul pâna la Barcelona. Ce a însemnat pentru mine aceasta metropola spaniola si europeana, înca n-as putea sa va spun. marea Strada - coloana vertebrala, La Rambla, defineste clar personalitatea Barcelonei. Ea - La Rambla, un adevarat muzeu viu, parc, statuie, carte si miscare non-stop, se pierde în Castelele Marii cu însemnullsimbol super-turnul în vârful caruia troneaza marele cristofor Columb, descoperitor de lume noua. La capatul celalalt al Strazii-Muzeu, pe unde Don Quihote în armura-i de argint se înclina/declina pe soclu-i dupa voia tre4torilor/vizitatori (într-o seara, El era nimeni altul decât un conational de-al meu din... Craiova, dar si alte personaje din istoria legendara a Spaniei), se înalta, construita mai mult din cer, decât de pe pamânt, manastirea La Sagrada, ale carei turnuri, sageti/cozi de cometa întrec norii si zborul porumbeilor care ciugulesc boabe de grâu din palmele mele. Carnetul meu cu notite ma asteapta sa desfasor filmul acestei mari întâmplari cu Barcelona.
• Nici n-am intrat bine în UE ca ne-am si adaptat/ supus ordinelor ce vin pe cai diverse si care spun, între alte bazaconii, ca de pe marginea soselelor trebuiesc musai, taiati copacii: plopi si stejari seculari, chiar si nuci si alti pomi fructiferi. Cred ca e o întelegere/neîntelegere proasta sau prost înteleasa. Unii spun (responsabili fiind), ca se vor largi soselele, chiar se vor construi autostrazi, auzi? Galati-Tecuci, de pilda. Pai chiar daca e asa, autostrada, se stie ritmul, s-ar realiza în etape de ani si ani, în timp ce miile si miile de copaci de pe marginea soselei au fost deja culcati la pamânt /si dusi, oare unde?) în doar câteva saptamâni. Am scris un poem mai lung din care desprind versurile: "Nu taiati plopul, stej arul, striga tatal meu/ (Ca un înger însusi tatal meu, cu aripile taiate), Nu vedeti, furnica poarta pe creanga ei/ bobul de grâu într-o alta surpare?"... Si-atunci ma-ntreb cine-si permite sa ucida natura ocrotita de Dumnezeu si de oameni?...
• Un târg de carte este altaceva decât alte târguri, fie, de pilda, târg de oale. De ani de zile, scriitorii galateni intentionam sa realizam un asemenea Târg, nu numai national ci chiar european. Adica sa participe editori, scriitori, ilustratori de carte etc. din orasele de pe cursul Dunarii de la izvoare pâna la Mare. În acest an la Galati, catre Dunare, peste 80 de edituri din tara si-au împartit spatiile în casute cochete unde s-au organizat lansari de carte, autografe, dialoguri între cititori si autori, spectacole de muzica, poezie si pantomima, concursuri literare ad¬hoc s .a. Colegii mei, scriitorii, membri ai celor doua organizatii de creatori: Societatea Scriitorilor "C. Negri" si Filiala Galati-Braila a USR, au fost prezenti în cele patru zile, implicându-se în manifestarile enuntate mai sus, chiar daca uneori (mai ales la început) politicienii locali care n- au treaba cu... cartea, au încercat sa-si etaleze figurile pe scena Festivalului. Si presa locala a fost (partial) pe faza la eveniment. Asemenea manifestari fac bine scriitorilor si cartii, cititorului si orasului. Imaginea în lume a unui oras este favorabila, are o deschidere spirituala si prin Carte, Scriitor si iubitor de frumos, întru civilizatie si prosperitate.
• Cafeneaua literara Porto-Franco a împlinit trei ani. Înfintata la initiativa prozatorului Mircea Mihai (plecat la Domnul), Cafeneaua"merge" înainte - cu baietii ei fideli.
• La finele lui august, am fost oaspete al municipiului Râmnicu-Sarat fiind invitat la Festivalul de literatura "Titel Constantinescu". Am fost pentru prima oara în acest stravechi si cochet oras de la poala de munte si câmpie. Ca aici se afla o biserica brâncoveneasca, ca aici pe o anume strada a trait si scris Mircea Eliade, ca mai spre Tara Vrancei se afla statuia ecvestra a generalului Suvorov, ca tot în oras a înnoptat si Lev Tolstoi si