INVITATUL PORTO FRANCO

Dumitru Necsanu
(Botosani)

Despre mine
otreapa de vedere care spune urechea strâmba ma înseala
vazduh îngenunchiat ce nu mai vine
urât de pleoapa ce nu mai închide
un cerc închis de mult în mine m-as duce cu sufletul în palme sa întreb
vazduhului otreapa-i sunt sau câine
pacat de viforul ce latra
iernaticul salas al celor multi
gânditi de boarea vazduhului de moarte si nevazuti de mine

Despre azi

azii erau odata ceea ce eu credeam ca e mâine mâinii erau mâine si eu eram si în azi
si în mâine si cu pâine si sare si vin
cresteam între astazi si mâine firav
prapadintu-se azilul si mâinele se desira gâfâind ca un asin trândav cum ziua
ce astazi prefira oasele
acestui ornic bolnav

Despre o posibila iarna

despre acordarea unui pian rar se vorbeste acest monstru pe care
aducându-l la viata dinspre vecernicia sufletului ce va vorbi li va fi noapte
si zi de zi se va face ce ai tu de spus
în rest tacerea-i un cloncanit de ciocane din care irump
vesnica va fi doar celesta misiva aprindere apriga si tamâie celesta albastrul va aprinde peretii sunetului si o sa ninga

Despre Iuda
fruntii si sufletului meu salas ai fost si tu calcând pe inima mea - ai mas
din ceruri coroana de marunti si spini calcând
sa nu ai parte