ION PANAIT
(1941-2009)

Început de septembrie, strugurii atârna grei în podgoriile vrâncene, mustul da pe afara,' Sf. Maria ilumineaza Zodia fecioarei si ploile înca însorite ale toamnei. Tocmai acum - asa a vrut bunul Dumnezeu - poetul ION PANAIT a plecat acolo sus, în albastreala sfintilor, lasându-ne pe noi, colegii si prietenii sai, într-o deruta totala. El, Poetul, Omul cu inima si sufletul mare, amantul haruit al metaforei si al verbului muzical, va dainui în bibliotecile noastre de azi si de totdeauna.
Scriitorii galateni (Poetul s-a nascut în satul Piscu, jud. Galati), dar si ceilalti din tara si de pretutindeni, îl vom pomeni si omagia deschizându-i cartile sale de poezie, îi vom încrusta numele pe frontispiciul vreunei institutii galatene si vrâncene.
Ioane, prietenul Nostru, Domnul sa-ti lumineze
calea si sa te primeasca acolo sus, între alesii neamului.
(St. Vicol)

Versuri antologice
din poezia lui Ion Panait


*
Spune-mi ce vezi de acolo si ce mai e în sud,
Acele întelesuri ce în destin ne sapa,
Spune-mi ca, uite, ploua, ca treci, ca nu aud
Cum se împart în pasari silabele de apa.
*
Poate ar fi ca sa te chem în casa
Sa poti visa un vazduh curgând
Steaua aceasta ce-si înnoada cercul,
Mortii din noi în vii amestecând...
*
Eu l-am uitat pe tata sau l-am pierdut de mine,
doar ochiul unui miel pulseaza-n cord, dar tata e o seara ce nu se mai sfârseste
pe cearcanul de ziua, strafulgerând în nord.
*
Si de aici lumina se prea poate
sa cada-n moartea ta, în moartea mea -
sunt doar putin bolnav peste cuvinte. si inima aceasta care va...
*
Si cum Siretul curge lin în plopi Si-n marginea gradinilor ma-ngropi Si ningi pe-aceasta ziua de opal
Ca peste-un veac de aur ireal...
*
De-as fi ucis cândva de magnoliile
Pe care numai visul le aduna-n cercuri, Tot as preface în imn ploaia
Si luna ce ma cuprinde
Sa plec în acolade de lumina
Si vraja.
Austrul adoarme cuvântul
greierii saruta silabele copilariei.
*
Uriase candelabre, manifestarea orgoliului -
tamâia-i pufoasa ca neaua.
*
Pasare rara: spiritul ploilor
încheie ceremoniile singuratatii.
*
Amiaza zilei - euharistia surâsului
în preajma zeilor.
*
Dragaica, gradini bolnave - carul mare - si
fluiera mierlele.
*
Pelin si maci, ma umple dorul
rece al osândei.
*
danseaza câmpia, trista icoana a
ochiului de padure.
*
Trasuri elegante, nemarginire asternuta
sub tropotul cailor.
*
Între crini si purpura danseaza mireasa
vînduta.
*
Abuzul zadarniciei - sub clopotul clipei
spânzura mierla.
*
Infernul -
mierea de vrajnâba a gurii tale.