RESTITUIRI

CONSTANTIN NOICA - 100
(1909-1987)

DESPRE INDIVIDUALITATE

Oamenii încep sa fie interesanti când au caracter de reprezentanta. Ce e dincolo de ei atrage, nu ce sunt ei. O idee în slujba careia sunt, nu una care-i slujeste, care-i îngrasa pe ei.
De aceea au fost si sunt atât de putini oameni interesanti, aci în România. Îi vezi sclipitori, de-o inteligenta cuceritoare, gata sa faca saltul cel mare. Dar nu-l fac. Ceva îi retine. Oamenii acestia de la care asteptai orice, bat din aripi si nu pot sa zboare.
Iar într-o zi întelegi: nu sunt decât individualitati - adica înfundaturi.


A NU FI ALTRUIST

Toti sunt altruisti, iata adevarul! Profesorul asimileaza cunostinte pentru a le transmite altora; politicianul face programe si reforme pentru altii; slujbasul însusi nu e nimic altaceva decât cel care serveste pe celalalt. Ai impresia ca fac negot toti. Caci negustorul e tipul altruistului: sta în slujba tuturor, straduindu-se sa faca astfel încât sa gaseasca marfa potrivita pentru omul potrivit.
Si apoi sunt si generosi, mai ales cei cu idei generoase.
Toate astea la ce duc? La jumatatile acestea de oameni ce suntem cu totii. Fiecare amâna ceva: amâna o împlinire proprie pentru ca i se pare de datoria lui sa slujeasca pe altacineva. Si înca "datorie" e în cazurile bune, de cele mai dese ori e linia celei mai mici rezistente.
Dar interesanti, valabili, rodnici sunt tocmai oamenii care se slujesc de ei. Nu egoistii. Cine se poate gândi la ei? Dar cei care nu-si pierd timpul cu unul sau cu altul, cu "sinele" acela care-i face oameni adevarati, tovarasi adevarati, luptatori adevarati.


PARTEA SI ÎNTREGUL

Întâi a fost întregul; pe urma a fost partea; apoi a fost iarasi întregul; astazi domina din nou partea. Poate ca aceasta pendulare face dinamismul culturii si cautarii europene, în comparatie cu statisticismul culturilor orientale, unde e dominat întotdeauna întregul.
Sa luam cultura greaca: chiar daca nu sta sub masivitatea întregului, a silogismului, a împaratiilor, a necesitatii tiranice a destinului, ea este o cultura a întregului, cu plus-ul de libertate pe care-l confera constiinta întregului.
(Pe urma "...". Apoi întregul nu e suma partilor. Azi partea este întregul.)